o luna.

Inghetase inima in ea.Fiecare deget,fiecare unghie,fiecare parte era gheata.

Ii era frica.Frica de tot ce-a fost si de tot ce va fi.Frica de ea si de toti.
Cauta cu privirea orice i-ar fi putut folosi.Orice pentru a incalzi sufletul din ea.

Sangele ii ingheta prin vene si simtea ca nu mai are aer sa respire.

Intr-un razboi fara sfarsit,isi plangea nenorocul.

Statea pe propriul mormant asteptand sfarsitul.Astepta momentul in care nu va mai simti nimic.Momentul in care frigul dispare si totul se intuneca.

Astepta un motiv pentru toata frica ce nu-i dadea pace.

Cerea ca praful ce va ramane din trupul ei,sa fie lasat sa se amestece cu aerul din locul in care a fost candva iubita.

Pentru prima data,astepta sfarsitul mai mult ca orice.Pentru prima data voia sa fie trasa o linie de final.Nici macar nu spera la un nou inceput dupa sfarsitul ce va urma.

Nu mai spera la nimic.Voia doar sa se termine.

Sa dispara cu tot cu secretul ei.

Sa ramana pierduta in eternitate..