Ia mai lasati-maO sa uit dar in felul meu.

Toata lumeea stie sa dea sfaturi.
Ma descurc. Spre dezamagirea multora nu voi muri de suferinta.Sunt chiar fericita.
24 din 24 invat sa am "rabdare"...
Te-am crezut cand mi-ai spus cine esti. M-am aruncat constient in valtoarea unei povesti de dragoste, stiind ca povestile sunt triste si dor.Ti-am adulmecat in taina toate cuvintele dulci si m-am prefacut straina de ele. Nu ai stiut niciodata ca inima mea tresarea la fiecare "TE IUBESC" al tau si nici nu vei stii ca te port mereu intr-un colt al gandurilor mele.
Dar imi trece mie.Atat timp cat nu te vad imi trece.Deja parca ma obisnuiesc ca gandul ca noi nu avem nici o legatura.Deci e bine.E foarte bine.
Aproape te-am crezut cand mi-ai "incuviintat" inima. 
Incercam sa-mi mentin sufletul intact, chiar daca, pe zi ce trece devenise din ce in ce mai greu.
Planurile tale prindeau contur in mintea mea. Pentru tine incepusem sa ma schimb, incepusem sa-mi pierd ratiunea. Bataile inmii tale ma dezarmau de indiferenta. Nu mai eram cea cu "inima de gheata". Realizasem ca TU esti altfel, ca pot fi EU, ca poate fi o sansa data de destin. Era ceva nou dar fals.
Pana intr-o zi, cand  vreau sa renunt.O zi in care frica m-a invins.
Nici acum nu stiu ce vreau si tanjesc dupa fericire..Dar sa nu uit!Nu toate lucrurile se intampla cum vreau eu.
In mintea mea acum se invart "de ce"-uri pe care nu am curajul sa le rostesc.
Sa am rabdare... Atat poti sa-mi spui? Crezi ca sentimentele pot rabda?
In viata mea nu mai adie niciun vant, nu se mai misca niciun fir de iarba, nu mai sunt vartejuri, nu mai bat ploi, nu se mai aduna nori. Nu este nici macar liniste si acceptare. Vreau sa ies din acest joc al incertitudinilor. Nu te mai ascult. Plec... Stiu ca ceea ce indrug acum e doar o criza de orgoliu femininin, de durere sau de cum vrei sa-i spui.
[ Si acum vin sfaturile prietenilor care " vad " tot ce e mai bun pentru mine..care cred ca eu iar o dau in bara ca iar sufar si iar aceleasi replici : " o sa am o discutie cu tine! "
Dar bine oameni buni ma descurc.Va multumesc va iubesc dar nu pot nici sa renunt doar datorita vorbelor voastre..Cand esti dependent de ceva sau cineva e greu.
BAGATI-MA LA DEZINTOXICARE CA MOR!

Dupa cumparaturi ai impresia ca NU vei mai suferii niciodata.Uraa.

-->

Hai....vino mai aproape....indrazneste! e nou sentimentul. stiu ...stiu ca tu nu stii sa iubesti...dar, am mai discutat despre...

Hai te rog, sa nu incepem din nou. Acelasi loc, aceleasi priviri patrunzatoare ...

Ooo nuu, aceleasi intrebari... raspunsurile si ele sunt aceleasi, doar unele replici suna diferit. 

Cuvintele-s surde. 

Cuuum? si vrei sa te cred? Nu te-am inteles si poate o sa sfarsim totul intr-o neintelegere profunda. 

Te rog, nu ma mai intreba de ce... cum si...cand. atata siguranta de sine denota nesiguranta fata de cei din jur. Daaa tu, tu care nu stii sa pretuiesti simplitatea unui zambet... zambetul unei simplitati... 

Tu esti cel ce crede ca daca lasi afara sentimente, clar, devii slab. viata ta e in alb si negru ca nu-ti permiti culori... 

Dar, gata! de maine vreau TOTUL SAU NIMIC, nu caut sa te schimb... schimba-te pentru altcineva...
sau mai bine pastreaza-te!

Criza de plans

Plang.unde esti sa-mi mai stergi lacrimile? unde esti sa ma minti iar " lasa ..iese soarele.O sa reusim NOI".unde esti sa-mi oferi bratele tale moi? sau doar chipul tau senin? -chipul tau...pe care-l mai vad doar cand inchid ochii...pentru ca ai plecat si m-ai lasat aici singura..
unde esti cand am nevoie de tine?
Dar eu? eu unde sunt cand tie nu ti-e bine si ai nevoie de mine..?
eu sunt pierduta-n mandrie..
lacrimile imi aluneca intr-un mod barbar pe obraji. te iubesc,o spun si stiu sigur ca asa e. daca pana acum ma minteam ca traiesc in alte povesti,ma minteam ca ma indragostesc de altcineva,ma minteam ca iubesc pe altcineva,am ajuns intr-un punct in care imi dau seama ca pe mine nu ma pot minti.

PROSTULEEE!Oricat as spune “ gata de azi uit.gata de azi te las in pace.gata de azi!” nu pot…te iubesc.

Te rog nu ma lasa sa renunt niciodata.Nu ma lasa niciodata sa plec.De cate ori spun ca plec da-mi una!Si apoi strange-ma tare in barte.Am nevoie de asta..
N-ai vrea sa vezi privirea mea acum.

Am obosit.Sunt ametita.Am plans atat de mult incat mi se inchid ochiii de oboseala.Inchid ochiii si lacrimile tot nu se opresc.Simt ca adorm.
Te iubesc,noapte buna.

Sa stergem lacrimile cu bucati de suflet.

Sunt tot eu.Eu..aceeasi...dintotdeauna.Stiu...nu ti-am mai zis demult ce simt cu adevarat .Mi-a fost frica sa o fac.Nu pentru tine,caci tu ai fi suportat orice ti-as fi zis eu vreodata,orice nebunie de la ora 2 noapte,ci pentru mine...Nu vreau sa te tin mereu in minte.Mie frica.Am plecat...departe...nu iti spun adresa...nici nu o stiu...si nici nu vreau...
Ce rost ar mai avea sa pierd nopti din moment ce tu pleci?De ce sa irosesc cerneala ? pentru continuarea unei povesti din care personajul lipseste? Povesti despre un abur pierdut, despre o idee, un vis sau o fantasma a trecutului? Personajul a disparut de mult, dar a fost pastrat viu printr-o obsesie fara sens.
E timpul sa imi ridic ochii din pamant.
Nu pot sta o vesnicie cu ochiii in pamant uitandu-ma dupa o floare ofilita.Ea poate reinflorii...sau nu.
E timpul sa îmi ridic ochii din pamânt.
E timpul sa închei acest capitol dar nu sunt atat de punternica incat sa pun punctul ala.Mai am atata cerneala..de ce sa pun doar un punct.Ce fac cu cerneala ramasa?!
Ma trezesc dimineata si cerneala s-a varsat peste ultimele rânduri scrise.
Închid coperta roasa de nisipul din clepsidra numit TIMP si o asez pe un raft, sus, în inima mea.
Poate peste ani o voi deschide, si ma voi întreba cine a varsat cerneala, prefacându-ma ca nu stiu sfârsitul pe care nu îl pot citi. Ma voi întrista poate, si voi lasa deoparte cartea, caci alt personaj ma va privi în ochi si îmi va zâmbi, nu mai frumos ca tine, dar va fi un zâmbet sincer.
De fapt vreau sa vars cerneala peste tot.De ce sa imi aduc aminte inceputul acela si lacrimile sa imi topeasca sufletu iar?Mai bine vars cerneala peste tot.
Acum sa varsam cerneala peste tot..De azi, ne-am pierdut.
 

Aşa fac toţi.

-->

O să-ţi spună că pur şi simplu nu îi pasă. O să te întorci umilită şi o să pleci fără să priveşti în urmă. Nu îl vei lăsa să-ţi vadă slăbiciunea, lacrimile care ţi se scurg pe obraji. 

O să simţi că mori de durere...Dar o să mai trăieşti mult timp cu ea.

Maine ma marit.

Maine ma mariiiit.Uraa.
Invitati: toata lumea.
Locatie: Mintea lu Movy. [ Aveti grija sa nu intrati decat in sala de nunta.Sa nu treceti pe langa alte camere.Din camera FANTEZII se aud zgomote ciudate sa nu va speriati. In camera GRESELILE MELE este un monstru maree care urla tot timpul.Camera este sigilata fonic dar totusi nu intrati!Mai la stanga este camera TOT CE IMI DORESC EU.Aici nu o sa gasiti nimic ce poate devenii realitate..aici totul e pasnic. ]
 Tinute nuntasi: Mireasa va avea rochita alba de mireasa si tenesi MOV.La nunta mea nu se poarta tocuri.
 Buchetu miresei: Mireasa nu are buchet.Are un trandafir alb. 

Program:

• Nunta nu se legalizeaza.Nu imi plac lucrurile legale.
• Inainte de a intra la nunta se lasa cadoul de nunta.  Se accepta doar : HEROINA,HASH,MARIA,MAGIC,LSD,KEY,SPECIAL GOLD,COCAINA si alte " de-ale casei"
• Nunta este deschisa de Borgore cu melodia miresei: Nympho si se va continua cu un program de o ora jumate.
• In continuare Chase and Status,Caspa,Rusko,Cookie Monsta,Bar9,Bong Ra,Dub FX ,Nero,Nirvana,Framing Hanley,Silverstain,Vita de Vie .
• La masa se vor servi doar preparate Mec , pizza , "de-ale casei" si bautura.
• Pentru cei care vor sa faca sex sunt camere separate unde vor gasi tot ce le trebuie de la prezervative pana la "de-ale casei".Din pacate sunt rugati sa nu stea mai mult de o ora jumate.
• Nunta va tine de la ora 21:00 pana la 7:19
• Nunta va fi inchisa de Borgore cu melodia GO TO THE BED.  

In luna de miere plecam in Olanda.Peste o luna ne intoarcem si ne mutam in micuta noastra casuta.La poarta o sa gasim cadoul de nunta de la " tati".Un Peugeot 407 Coupe Gain.
 O sa traim fericiti eu voi fi diplomat politic si scriitoare.Tu o sa lucrezi la firma la tata.Nu o sa il suporti dar nu vei avea ce face.
O sa public o carte despre cum ne'am cunoscut si prin cate intamplari am trecut eu in perioada aia.O sa devina faimoasa si va ajuta multi oameni sa treaca peste "problema fericirii artificiale"
O sa fim fericit.La 25 de ani facem primul copil.O sa fie baiat si o sa semene cu tine.La 26 o sa mai facem o fetita si GATA.

Deci MAINE MA MARIT.
CASA DE PIATRA MOVY! 

Sa nu privesti.Ironia mea se intrece cu mine.Ura.

Sunt FERICITA.Numai pot.Numai in petreceri o tiiin!NU AM NICI O PROBLEMA, totu mergee binee!
sinceritatea mea a dat pe dinafara.
Incep sa bat recorduriii.Am 2 zile de cand nu m-am machiat.MOVY  NEMACHIATA.
Cine a mai pomenit asa cv?!
Asaa sa continuam.AM REUSIT SA MANANC DE 2 ORI PE ZI. 
Parintii Laurei m-au indopat.O sa dau pe afara.

SA NU PRIVESTI!..
Sa nu privesti in ochii mei acum.Sunt nemachiati si plansi.Ce sa vezi ma omule in ei?!..de fapt nu om.NU ESTI OM.
Sa nu privesti ..Nu o sa vezi decat o incercare nereusita de salvare.
Sa nu privesti la mainile mele.Ti se pare.Ele NU tremura.
De fapt..tu orcum nu privesti..

DECI SUNT FERICITA!
Uraa inca o zi superba.
 Nu sunt ironica.Ti se pare.
Deci sa continui.Da EU UIT REPEDE. 
Fiinta , obiect ce esti care nu ai chestia aia intre coaste numita in mod bizar suflet , ai grija de tine!
De fapt parca nu imi pasa nu e asa?! Pai da normal nici nu te iubesc.Nici nu ma gandesc tot timpul cum esti.Niciodata nu plang din cauza ta...Nu am renuntat la machiaj zilele astea ca sa pot plange.Sa nu crezi asta..
Sa nu crezi ca inca plang..Nu .. mia intrat ceva in ochii.Atat. 
NU te iubesc da?! 

Azi te eliberez.

Se spune ca in momente de durere gandesti intunecat..Eu m-am luminat.

TE ELIBEREZ.

Ma distruge confuzia asta.

EXISTA MOMENTE IN CARE E NEVOIE SA-TI ASUMI SI RISCURI,SA FACI PASI NEBUNESTI!

A fost un moment in care m-am simtit atat de egoista incat vroiam sa fim amandoi la fel..vroiam sa simti ce simt eu..sa treci prin ce trec eu..Am fi putut fi si noi CANDY SI DAN..dar noi am fi avut un final fericit..Dar la fel ca si Dan la sfarsitul filmului TE ELIBEREZ.Te iubesc atat de mult incat sunt constienta ca eu sunt condamnata la tristete.Tu ai sanse sa fi fericit..de ce sa ti le irosesti incercand sa ma salvezi pe mine?Eu nu am scapare..Tu o sa inlocuiesti imediat prezenta mea.O sa ma inlocuiesti cu o EA  frumoasa si fericita…Nu ma baga in seama cand plang..Sunt dispusa sa suport orice 

Asteptam ca un copil ce se contrazice singur sa ma suni..sa ma suni si sa imi spui ca NU am dreptate..dar nu ai sunat..

Tu o sa treci peste..Tu o sa fi fericit..Tie nu o sa iti pese..nici nu o sa bagi de seama lipsa celor 20 de minute vorbite le telefon.Tu..esti tu..NU AI SUFLET.

Te eliberez..Micul meu asasin..poti pleca.Nu te mai caut.Tu niciodata nu te vei uita inapoi.Ai un drum drept in fata..de ce sa privesti inapoi ?!

Imi pare rau.

In cea mai desavarsita liniste imi rupi aripile, ma lasi sa cad prada uitarii. Imi stergi zambetul si-mi provoci suferinta. Te joci cu gandurile mele si imi injectezi secunda de secunda amintiri cu tine. Imi soptesti ca trebuie sa lupt pentru fericire dar tu abandonezi primul. Fugi odata cu promisiunile tale cu tot si ma lasi singura pe drumul cenusiu. Ma tarasti printre gesturi de neinteles acum. Imi trimiti ploaia rece, umeda si goala. Picaturi mari si reci ma lovesc nemilos, imi sfarteca pielea si intra adanc, acolo unde le simt si mai ude, si mai reci, si mai goale... Imi storci sperantele si le lasi sa se scurga frenetic odata cu ploaia. Ma arunci la pamant si imi prefaci ridicarea intr-un strigat ridicol de ajutor. Si ochii mi-i acoperi cu putere sa nu mai pot vedea curcubeul. Pe fata arunci cu siroaie de lacrimi. Iar zambetul mi-e tot mai rece... umed si gol.
Mi-ai luat trupul si ca pe un cocon de fluture, mi-ai imobilizat bratele, genunchii, coatele, fiecare deget in parte..Se mai aude doar un sunet inabusit in pamantul ud, rece si gol.

E plansul meu…

Totul nu e că te pierzi, ci că nu te mai regăsești..

Am plecat sa ma caut..

“Mi-e frica sa nu te pierd”

Iti amintesti acea melodie? Melodia pe care o ascultam singura, intinsa pe pat si ai intrebat de ce nu vreau sa o ascult si daca inseamna ceva pentru mine..Melodia aia  in care imi ingropam melancolia.Melodia care ma facea sa fiu trista, desi ar fi trebuit sa fiu cea mai fericita . Probabil, am presimtit ce va urma.Si am presimtit si finalul, care oricum nu putea fi fericit dupa cum ai spus chiar tu. Ai venit sa vezi ce se intampla, sa ma consolezi, dar probabil ai stat si ai ascultat melodia fara sa simti ceva.Probabil nici nu ti-o mai amintesti.Te gandeai la ea cand ai fredonat melodia.. Stii ca lacrimile care aluneca pe gat gadila? Nu sti.Dar stai, cand ai stiut tu ce simt eu? ..

NUMAI SIMTEAM NIMIC.

Ai spus ca te simti rau..si apoi ai spus ceva ce imi venea sa plang..sa plang de fericire dar si de ce iti fac.. Vocea ta inca rasuna in timpanele mele : “ Imi e rau si din cauza ta. Mi-e frica sa nu te pierd “

Nu am plans cu tine la telefon..nu vreau sa par asa de slaba..
Dar as fi plans.

Dacă el privea înapoi, ea învăţa să înnoate

-->

-Mai avem mult?
Şi-a păstrat mâna stângă pe volan. Cealaltă şi-a aşezat-o pe piciorul meu. M-a apăsat uşor, cât să mă facă să tresar. Cu toate astea mi-am menţinut privirea în faţă. Nu cred că reuşeam să văd ceva nici in afara parbrizului, nici până în el.
Am simţit că şi-a aţintit ochii asupra mea. A funcţionat ca un magnet privirea lui. M-am întors şi parcă îl vedeam pentru prima oară. Pielea lui albă, ca de marmură- nu mi-a venit niciodată să cred că poate fi atât de fierbinte cum de atâtea ori am descoperit-o, părul lui, negru ca abisul uitării- şi totuşi strălucea în bătaia soarelui, nasul sculptat aproape perfect- cât de tandre erau mângâierile lui, ochii, străpungători ca un fior demonic- mereu am cedat, m-am lăsat acaparată de blândeţea din ei...
A surâs. Era amuzat de comportamentul meu infantil. Cel puţin aşa considera el, cel puţin aşa cunoşteam eu surâsul pe care l-a avut atunci.
-Puţină răbdare, într-o oră, cel mult, o să vezi marea.
Aveam totală încredere în el. I-am prins mâna între palma mea şi materialul jeanşilor de care de abia aşteptam să scap în favoarea atingerii calde a valurilor. Am închis ochii...
M-a trezit cu un sărut cast pe frunte. Mi-a pus rucsacul în spate. Mi-a şoptit că am ajuns, că trebuie doar să coborâm şi să luăm primul tramvai spre plajă.
Mă simţeam uşurată, dar parcă dispăruse nerăbdarea, eram calmă.
Când am simţit nisipul sub picioare se înserase deja. Era beznă, nu reuşeam să disting nimic în jur. Imaginea lui era difuză. Mă ţinea de mână şi totuşi aveam senzaţia că nu mă atinge deloc, că păstrează şi măreşte distanţa între noi.
Am îngheţat când vântul s-a strecurat pe sub mătasea uşoară a rochiţei pe care o purtam. Mi se părea ciudat că nu aud deloc valurile izbindu-se la mal, murind pentru a lăsa pe altele să-şi găsească sfârşitul...
Înaintam şi parcă plaja nu se mai sfârşea. Începea să mă îngrozească ideea că marea ar fi putut să dispară, să se evapore, să nu mai existe acolo pentru a mă trage la fund, pentru a masca lacrimile ce începuseră să mi se prelingă pe obraji.
Am căzut în genunchi. Mi-am cuprins faţa între palme. Plângeam în hohote. El nu mai era acolo să mă ţină în braţe, să alunge durerea, să mă liniştească, să-mi redea încrederea în mine , în el, în ceea ce trăiam.
M-am ridicat cu greu. Lumina soarelui care răsărea mă orbea. Devenea tot mai insuportabilă. De aş fi putut să mai păstrez întunericul măcar pentru o clipă...
Mi-am coborât privirea spre pământ. Mi-am văzut genunchii răniţi, mâinile pline de sânge, rochia albă- pătată. Am realizat că rănile erau de la stâncile dure pe care stăteam. Ameninţau să îmi distrugă şi tălpile. Pentru că în faţa mea nu am reuşit să disting ceva, m-am întors.
Am auzit atunci sunetul valurilor. Am avut intenţia să alerg, să îmi cufund fiinţa în mare. Era dar prea târziu. Căzusem deja, de undeva de nu ştiu unde. Aşteptam impactul. Mi-l doream cu orice preţ, cu atât mai mult cu cât suprafaţa de oglindă a mării se apropia.
În mod cu totul straniu, m-am oprit înainte să o ating, cu faţa aproape de ea. Îl vedeam pe el de partea cealaltă. Pielea lui sigur îşi pierduse căldura. Părul absorbea lumina în totalitate. Ochii scânteiau de goliciune. S-a întors şi a plecat. Nici urmă de ezitare în paşii săi. Niciun regret în faţa îndepărtării.
Am lovit sticla ce ne despărţea. S-a spart la prima atingere.
Mi-am simţit plămânii invadaţi de apa mării care parcă dorea să încapă toată în ei.
Apoi a încetat orice senzaţie...

Ma priveste dar degeaba.

Nu doream să înţelegi, era suficient să simţi.
Poate că nu sunt singura care nu ştie ce vrea.
Mă prinsese deja de mână, mă ţinea strâns, era rece precum un mort. Era mort pentru mine!
În momentul acela aş fi vrut să se transforme într-o ţigară, să o fumez şi să o arunc apoi, să uit de senzaţia fumului înecându-mi plămânii, să nu-mi mai amintesc vreodată de existenţa lui.
Dispreţuiam îndrăzneala cu care mă privea acum. La ce bun când a refuzat în tot acest timp să aibă curajul de a lăsa imaginea mea să-i invadeze mintea.

Viata trista de acum cateva luni.ACUM E SI MAI TRISTA

încep să ma misc cam ametită,ca după o betie, si tu te uiti în altă parte

si în mod bizar încerci să zici ceva dar si vocea ta o ia razna

ca si cum betia vocii mele e molipsitoare.

Încă o vodkă, te rog!

Si ma trezesc apoi mai mizerabil decât atunci când am început,în braţele nu ştiu

cui,gândindu-ma "am baut.incă unul care pretinde că îi pasă de-adevărat,fără

nici un motiv ascuns.cine ştie ce speră...

poate chiar vrea să mă revadă…ce naiv.nu intelege ca eu beau ca sa il uit."