miercuri, 1 decembrie 2010

Nu crezi în mine?Nu-i nimic.Nu cred nici eu.


Şi-mi pare atât de rău că nu-mi găsesc cuvintele,dar iată nişte simple idei, nişte propoziţii nefericite.
clipe pierdute prin aşternuturi.momente retrăite în continuu.aceleaşi personaje.situaţii diferite.discuţii fără sens.certuri aiurea.intimitate perfectă.zile la fel de perfecte.
Să-mi scrii chiar dacă nu iţi mai răspund chiar dacă plouă afară, eu voi fi tot aici
cu o cană de ceai într-o mană şi scrisoarea pe masă.
credeam că m-am regăsit deplin, când defapt fumul de ţigară şi necunoscutul trupurilor noastre se-adâncea tot mai mult în mine.
Dacă nu ai zburat niciodată,nu ai cum să ştii cât de fericit e un înger şi cât de uşor e să exişti acolo sus.E uşor dar zborul te duce departe de tine.Şi când vrei să te întorci realizezi că numai poţi că eşti prins acolo sus..dependent.
Îmi trebuie o viaţa întreagă să uit că ştiu să zbor ,îmi trebuie o eternitate să mă mint că numai vreau să zbor.
 Soarta e un jeg pentru că n-ai ce-i face. Adică, orice-ai face, până la urmă tot o-ncurci. 
E ca scenariul unui film ai cărui actori suntem noi. 
Problema e că scenaristul nostru, al tuturor, n-are nici urmă de talent. Nu ştie să scrie poveşti frumoase.
Vreau să opresc timpul în loc, şi nu vreau să sune a clişeu,dar chiar am nevoie de asta acum.
îmi aduc aminte cum mă scurgeam cu fiecare clipă cu fiecare suflare de vânt.
Şi-acum stau ca pe vremuri, într-o cameră micuţă privindu-mi linile mov de pe mâini ..Nu e nici o diferenţă..poate doar faptul că acum sunt mai puţin accentuate.. Cât le iubeam atunci..
Şi caut cu privirea micile semne de pe ele şi nu le găsesc..Numai există..Au dispărut.
Doar cele de la exterior.Căci în interiorul meu fiecare înţepătură va exista veşnic.

"Îmi pare rău pentru tot"
                                Te iubesc e un cuvânt prea mic.Uitasem că sunt dependentă de tine.
Astăzi am nevoie de sevraj ca mâine când îmi iau porţia să fiu convinsă că nu pot trăi fără tine.
Nu ştiu să iubesc.Ştiu doar să fiu dependentă. 
Sunt dependentă să te iubesc.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

no more love Friday,Saturday .. and ..........no more loves.

m-a facut atat de mult sa visez...
se innopta.cerul era spre albastru inchis,cu roz,si mirosea a fum..
urlet. "numai vreau sa vin."
ceata usoara.ce liniste ,ce fum,ce frig. tot drumul ma gandisem la noi,si mai precis la mine,la soarta mea.
am ajuns.
nu intelegeai..
ma priveai,dintr-o data am simtit ca te-ai saturat.
mii de neintelesuri.
noimbrie.bruma,frigul,ceata,inghetul. pe toate le iubesc,acum mai mult.
el e tot ce are. un om simplu-n patraturi maro,verzi,galbui. si doi ochi mari
se uita la el..si nu se mai opreste.
as rezista macar sa-mi deschid ochii si sa privesc cerul? daca as avea aripi sa zbor mi-ai da din ochii tai culoare si mi-ai pune-o-n palme,ca atunci cand ma trezesc toate visele sa-mi fie indeplinite?
de-as avea certitudinea ca ma astepti...
iubitule?..
se uita o clipa la ea,dar doar atat.
Azi a uitat sa o iubeasca.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Oamenii se pot schimba.Ei pot deveni ceea ce obisnuiau sa fie candva..

Sunt trăiri şi obsesii cu care nu se poate vieţui.
Înainte..Cum aş descrie înainte?!
Te dilaţi interior, creşti până la nebunie, până unde nu mai există nici o graniţă, la margine de lumină, unde aceasta este furată de noapte, şi din acel infinit ca într-un vârtej eşti aruncat de-a dreptul în nimic.
O existenţă care nu ascunde o mare nebunie n-are nicio valoare.
 În eternitate trăieşti fără să regreţi şi fără să aştepţi ceva.Am avut eternitatea dar nu o mai vreau.Sau cel puţin mi-am schimbat eternitatea.
.
-->
"Zâmbet, lacrimă, fericire, tristeţe, mă iubeşte, nu mă iubeşte" - şi când se termină petalele pe care le rup din floarea visului, eu rămân cu palma goală... aşteptând să mă iei tu de mână şi să-mi ştergi lacrimile... să-mi treci mâna prin păr şi să-ţi pot vedea ochii. Să-mi spui că florile mint şi petalele se usucă mult prea repede.
În ziua când te voi respira. …
Dacă nu pot opri timpul, măcar tu să rămâi...
Îţi simt paşii reci cum îmi străbat gândurile...


Te-ai jucat cu mine.O eternitate.

Ce am realizat în seara asta?
Sunt o drogată notorie.
Pentru mine viaţa este ori dependenţă ori moarte indiferent de drog.Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.

am şters orice cuvânt şi l-am înlocuit cu zâmbete,cu ochii mei negri din care ies visele,
şi prin care mă-nalţ, aştept şi plâng alte cuvinte.
mi-am şters regretele,după care încă suspin,spărgând oglinzi în umbre negre aşa cum sparg dorinţele...
astup neajunsurile,cu feţe triste şi umbrite,de adevăruri neadevărate de vorbe false,închise-n mine,şi ca ultimă scăpare promit cele mai nedemne sentimente.
                                                       
                                                                                             Te iubesc dar data viitoare când te mai joci
                                                                                                 cu mine jur că te ditrug, te zbor, MORI!
  Azi mie frică de tine şi de ce ai putea face cu mine mai mult ca niciodata.


vineri, 5 noiembrie 2010

Câte veşnicii te-aş ţine lipit de buzele mele? ... TOATE.

--> -->
Ştii boala aia care-ţi face ochii strălucitori, obrajii roşii, buzele mai colorate şi râsul mai sonor? Eu una cred că se numeşte fericire.
Nu-s om, bine?
Nu-s om dacă a fi om cere să fii invidios, gelos, hain, plin de aere şi egoist.
Sufăr de mândrie câteodată, dar nu de egoism, deci nu mă poţi pune într-o oală cu oamenii.Eu n-am dorinţe josnice, care n-aduc decât decăderea celui care şi le doreşte.
O respiraţie topind linia, auzul şi inima.Am strigat: "Nu pleca! nu te schimba!Nu mă ucide şi pe mine!"Respiraţia s-a frânt .
Mă simt altfel...cu tine mă simt aproape umană.E ca şi cum aş şti cum sunt.Mă simt ca şi cum aş şti cine sunt.Mă port prosteşte pentru că aşa îmi vine şi nu trebuie să-mi cer scuze.
Nu trebuie să port nici o mască.

Zâmbeşte. Îl ia în braţe şi îl priveşte minute în şir.
se mulţumeşte să-l iubească şi să nu pretindă
e în stare să o omoare. şi-a jurat că nu va mai lăsa pe nimeni,niciodată să-i strice ori să-i fure iubirea.  

mă cuprinzi în braţe şi ştiu că aşa aş vrea să mor.îţi jur!
ne-am strâns în braţe şi mi-am aruncat vise peste umărul lui. cu ochii închişi am stat în braţele lui şi aş fii vrut să stăm aşa o eternitate...
o picătură de raze de buze de suflet de piele
mă uit la tine şi ştiu şi simt 
mă uit la tine şi văd cum n-au contat toate zilele şi nopţile alea infernale în care vroiam să renunţ. privirea ta a şters tot.
şi mă uit la tine...şi nu-ţi dai seama cât mi-a fost de greu.

te iubesc - şi secretul este în siguranţă.


luni, 1 noiembrie 2010

TicTac. Un veac de nimic.

Nu-l judeci pe cel pe care-l iubeşti.
A plătit.
Şi eu la fel.!
Suntem atât de neputincioşi în faţa timpului.Trece pe lângă noi ca şi când nu ar fi existat. Timpul nu te aşteaptă să îţi legi şiretul de la pantof sau să-ţi iei paltonul pe tine. Te ia aşa cum eşti şi te loveşte din plin. Tu încerci să ţi pasul cu el. Şi în cursa asta pe care şti că nu o poţi câştiga, în graba asta uiţi sa priveşti în jurul tău.
Oamenii nu sunt umbre.Timpul te face să-i vezi ca atare. 
Magia mai si dispare..
Ochii amortiti mai privesc o data chipul tau. Poate pentru ultima data in acest fel.
Tanjesc dupa atingerea ta ferma si dupa imbratisarile de alta data.
Obisnuiam sa visam asa...imbratisati.
Iti mai aduci aminte?
Din bratele tale am invatat sa numar stelele. 
Era perfect. Ar fi fost perfect...
Cate milioane de ani vor trece ca eu sa iti lipsesc?
un veac.
                                " Să nu te mire că într-o
dimineaţă n-o să mă mai găseşti."

duminică, 31 octombrie 2010

Atunci va fi prea tarziu.


Eu cam sunt in plus
si cum nici nu ma compar cu ele .................................................
Pana nu ......................................... consider ca ........................................
Si asa e! deci ....................................................
 Si cum nu am dreptul sa spun nimic pentru ca poti face ce vrei ...........................................
Deci .........
                                                                            Cu drag,     
                                                                                 ............ ta









                                      

sâmbătă, 30 octombrie 2010

te.

...nu am inteles niciodata cat este de greu sa pierzi ceva ce n-ai avut niciodata....
Sa simtiti o incredibila senzatie de pierdere desi nu ati avut niciodata persoana respectiva?..

"Să nu te mire că într-o dimineaţă n-o să mă mai găseşti."

 [cand iubesti pe cineva vrei sa sti ca e doar al tau.]

 Te iubesc.
                                                                                                                                                     poate o sa intelegi si tu candva...                                                                                                              

duminică, 24 octombrie 2010

Inutil deci gata.

Astept acel haos psihic…unde toti alearga spre a-si salva vietile.
de ce oare se mai zbat pentru ceva care oricum le va fi luat pentru simplul motiv ca nu au stiu pretui cel mai de pret lucru…
Astept clipa in care imi pot spune ceea ce am pe suflet in fata lor…a celor care ma iubesc si in fata celor care ma mint ca fac asta…sa numai plang asa cum ar fi trebuit sa fac,dar nu am putut…asta e firea mea..inchisa si sensibila.
Incerc sa-mi fac ordine in ganduri pentru a le asterne pe hartie…singurul mod in care ma simt ascultata...poate si crezuta.
Vreau sa vad pe chipul celor la care am tinut,regrete pentru pierderea mea…nu lacrimi pentru ca lacrimile nu ma vor aduce inapoi…si vreau sa le arat ca insemn mult mai mult decat dau impresia…dar numai in clipa aceea…de final…imi vor simti lipsa si umarul pe care au plans adesea…
poate ca voi fi pregatita de marele final atunci cand cortina se va lasa peste multimea de oameni…
el va stii primul ceea ce am simtit…si va auzi asta din gura mea…pentru ca poate intr-o zi nu o sa imi mai fie frica sa spun ce simt cu adevarat.
Masti,teatru,scenariu.Simfonie,zambet,speranta.Dragoste,lacrimi,durere.Regret,spaima,un GOL si RUSINE.
Un oscar!..il merit pentru "cariera" mea de fiinta umana menita sa ajute,sa traiasca in minciuna si in rautate.Sa aleaga intre bine si rau,intre a fi ea si a fi cea de sub masca.
Aa…si inca ceva…NIMIC !     

joi, 21 octombrie 2010

nu. Doar eu.

Sunt lucruri care ma fac sa rad . Sunt lucruri care imi trezesc amintiri neplacute pe care vreau sa le uit , sa le inmormantez cu toata ceremonia specifica . Sunt lucruri care ma adorm . Sunt lucruri care ma tin treaza , destul de treaza  pentru ca eu mereu visez . Sunt lucruri care ma inspaimanta , care ma obsedeaza , care se ascund si apar in momente nefavorabile. Sunt lucruri pe care le urasc si le iubesc in acelasi timp . Exista un singur lucru care imi induce o anumita stare , care ma face sa tremur . Un lucru nepretuit , sincer si complex .
Cred ca am uitat sa mai fiu sincera cu mine...cred ca m-am inchis atat de mult in mine incat am pierdut si cheia..
Dar de azi ma schimb.!!!!
Si ce daca o sa simt ca mor?Chiar si asta trebuie simtit la un moment dat...
Ce daca o sa imi fie dor de tot?
..orice lucru se sterge din minte nu?!
De azi o sa fiu EU. si pur si simplu de azi o sa vad totul asa cum e.Nu o sa ma mai mint ca ar fi putut fi mai mult cand e clar ce este.
Si parca regret ca nu am ascultat de ea..care intodeauna imi spunea de fapt ce este cu adevarat iar eu ma minteam ca nu ca este MAI MULT...sunt atat de orba..Primul impuls e sa negam ceea ce facem in speranta ca e un cosmar din care ne vom trezi curand.
"Oare cate batai de inima pot umple nimicul, tacerea si tot universul? "
azi sunt doar eu.
fara nimeni.
Nimeni care ar putea deveni noua mea dependenta...numai vreau  nici o minciuna.
De azi uit cuvantul dependenta,intens,iubire.

luni, 18 octombrie 2010

Discutie cu sufletul 3.

- Nu ai dormit toata noaptea, ai inchis doar ochii ai incercat sa iti aduci aminte. iar in momentul in care ai reusit ti-au dat lacrimile, ai strans perna in brate din ce in ce mai tare si iai spus in soapta
"noapte buna, te iubesc si sper ca maine cand te trezesti macar tu sa fi cu zambetul pe fata". 

Te-ai ridicat incet din pat incercand sa nu scoti nici un zgomot care ar sparge linistea si ar trezi alte persoane care acum sunt adancite in somn. somnul noptii, somnul pe care tu l-ai pierdut deja.
Pasii tai marunti devin din ce in ce mai greoi nu reusesti sa faci prea multi, corpul nu te mai ajuta ca de obicei, te simti atat de slabita si te doare atat de tare.. asa ca te multumesti sa ramai langa fereastra, iti lasi capul in maini inchizi din nou ochii incercand sa iti imaginezi, iti ridici privirea si te uiti la cer,iar stele se observa, te gandesti doar .. "oare si ele sunt la fel de singure ca si mine" si tot tu iti raspunzi "nu .. nu e asa ".
sunt prea multe pe cer, si chiar daca nu sunt apropiate, ele pot sa comunice, isi pot vedea lumina chiar daca departarea lor e enorma, ai in minte doar ganduri fara rost, asa ca iti
ridici capul si cauti o stea mai mare .. mai mare ca toate, o privesti atent,ca de obicei nu iti poti controla emotiile, inchizi ochii. Iti lasi toate gandurile libere lasi imaginatia sa zboare, incerci sa te opresti undeva deaprte, dar parca nici gandurile nu vor sa mai zboare ca in trecut. nu poti te doare prea tare, intinzi mana dar fereastra te opreste iar ochii ti se deschid esti atat de somnorosa incat nu realizezi ca e aproape dimineata si tu inca nu ai reusit sa adormi, mai inchizi odata ochii, aduni toate imaginile strangi toate emotiile, cauti doar o imagine clara care sti ca te linisteste, corpul incepe sa tremure fara sa vrei iti musti buzele, inchizi ochii atat de tare incat lacrimile nu mai au cum sa iasa afara scoti doar o soapta ..si te ghemui usor trezindu-te jos.incerci sa te ridici dar simti ca nu mai ai putere, asa ca inchizi ochii din nou il cauti in gand, il imbratisezi si te lasi prinsa de mireasma noptii cu un zambet pierdut pe buze..si picioarele tale cedeaza si ramai jos cu privirea spre podea plangand dar nu poti sa te ridici..

- Era doar una dintre noptile nedormite, o simpla noapte in care durerea nu imi da voie sa adorm iar suferinta se trage din prostia mea dragul meu suflet
visez prea mult.

- E inca o dimineata in care perna e tot ce strangi in brate.
Te-ai schimbat, te-a schimbat atat de mult incat nu iti vine sa crezi iar acum tot ce scri poate e o porcarie, sau poate sunt niste ganduri care zboara prea repede si nu sti de ce sa te prinzi, opreste doar unul in loc explica-l lasa detaliile sa curga si incearca sa intelegi ce e in mintea ta. haide .. haide sa incercam doar un vers dintr-un gand pierdut care zboara prin fata ochiilor tai.

- M-am pierdut. iar tot ce am gasit a fost o stea care o sa imi fie alaturi mereu. o stea de pe cerul asta innorat..
 

- Spune-ti minciuni spune ca o sa treci peste spune ca o sa fie langa tine..dar nici o stea nu te-ar intelege.Spune orice dar fa ceva!Sangerez..chiar nu te gandesti si la mine? Chiar nu vezi ca sangerez?
Toate cuvintele nespuse ma fac sa sangerez.Sunt un biet suflet ca daca as fi fost fiinta as fi murit demult.



A trecut ceva timp decand nu am mai simtit durerea asta..
 

duminică, 17 octombrie 2010

Discutie cu sufletul 2.

- Noaptea mi-a furat privirile somnul mi-a redat linistea iar visele ... visele nu ma mai ajuta ca in trecut, intamplarile se schimba  imbratisarile dispar, saruturile se pierd, iar gandurile ... revin in fiecare dimineata.

- Stergeti lacrima, inchide ochii asteapta cu bratele deschise un sarut uitat de timp.Lasa linistea sa te cuprinda si incearca sa asculti pasi ..lasa vantul sa te imbratiseze  pt ca el nu o sa faca asa ceva.zambetele le-ai ucis cu indiferenta iar visele cu vorbe reci ..acum lasa vantul sa iti patrunda in brate o sa simti prima lui imbratisare dar nu o sa ma simti pe mine sufletul tau..

- Dar nu mai am nevoie de tine  suflet prost.

- Iti las doar vantul sa iti aline durerea ..fiinta pierduta


- Nu!stai!nu pleca, nu ma lasa singura aici ..am nevoie de tine suflet..de ce nu poate fi ca in trecut ?



- M-ai lasat singur si ai plecat ..acum ai doar vantul .. si atat.Ti-ai abandonat sufletul fiinta josnica!si nu uita
deschide bratele ,inchide ochii , lasa vantul sa iti ofere ceea ce eu vroiam sa ofer candva.Aveam atata inocenta de oferit si tu si scos tot din mine si ai plecat.Te-ai refugiat in bratele unei dependente..ti-ai vandut sufletul si tot ce era in el doar ca sa mori din ce in ce mai mult..
Si acum intrebi de ce sunt gol..Tu esti singura vinovata.
Ai ramas singura si degeaba te minti ca e cineva langa tine..Nici macar eu,suflet tau numai sunt aici..

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Discutie cu sufletul.

 discutie cu sufletul.


 - Ai doar o inima pustie si un vis pierdut in noapte. Un gand prea dulce si un zambet uitat,o speranta rupta si o ultima mangaiere pierduta in noapte.
E doar un vis,doar un gand doar un sarut timid, uitat,dar inima e prea departe
te lasi din nou purtata de val si speri sa fie doar un cosmar dar .. 
Ai incercat sa te abtii, sa-ti ascunzi lacrimile..
Sufletul iti e prea departe esti doar un vis, pierduta in timp..Acum inchide iarasi ochii, intoarce-te la locul tau unde doar visele iti sunt hrana si mangaierea e un ecou
Ai sa-ti doresti din nou dimineata in care spuneai ca il iubesti ..
Opreste-te, nu spune asta inca nu ai pierdut mai ai de luptat, mai ai de iubit, mai ai sperante iar visele pot deveni realitate. doar opreste-te si viseaza din nou, o sa iti fiu alaturi mereu . 

- O sa imi fi alaturi ? Dar arpile tale de ce sunt frante ? De ce zambetul tau plin de caldura a disparut ? De ce m-ai lasat singura in noapte sa ma pierd in nestiut, dragul meu suflet?

- Nu eu am facut asta ! Ti-ai facut-o cu mana ta , arpile mele sunt frante numai din vina ta. si astazi nu plang pentru asta , nu plang pentru ce ai facut, astzi plang doar pentru tine ! ai iubit, dar nu ai stiut cum.Ti-ai pierdut si visul pe care odata l-ai avut, ti-ai pierdut si mangaierea pe care ti-o ofeream in trecut. si nu, nu sunt eu de vina  pentru nestiinta ta, eu ti-am intins numai o mana, iar tu .. 
si nu plange pentru mine, o sa imi recapat tot, dar de astazi inainte, visul ti s-a spulberat. o  sa zbori alaturi de mine, o sa fi in lumea mea, dar tot ce am visat impreuna va ramane pe foaia ta.


- Zboara si uita de trecut ! zboara sufletul! dar.. Mai lasa-ma macar odata sa imi amintesc o parte din momentele in care clipa era dulce iar eu.. promiteam soapte..












Uneori realizezi ca esti jos.
Singurul care se zareste in departare e sufletul tau..

marți, 12 octombrie 2010

Aplauze

eram nebună trebuia sa te iubesc!
nimic nu ii uneste!nimic nu mai impart!nici aerul,nici secundele..NIMIC.
poate un drum pe care-l fac amîndoi,dar la distanţe de timp,de vreme. decorul e trist cu amandoi,dar nu-si mai spun supararile. se ascund,se aduna în ei,se rup amândoi,suferă ,se ceartă,se urăsc pe ei,ce destin crud.
nici măcar nu mai sunt la momentul potrivit ,la locul potrivit.
se gandeste la el,fumează...


Dar..ţin totul în interior.,cum am făcut mereu.
o să ţin minte tot ce fac în fiecare zi,ca mai apoi să-ţi povestesc,atunci când vom sta zile şi nopţi numai împreuna în visele mele..
Atunci..
Ieri,am vrut să-ţi vorbesc,să-ţi spun cuvinte fără înţeles şi fără sfârşit.Să ma pierd în dansul degetelor tale subţiri.
Tu mereu pleci şi te întorci de parca nimic nu s-ar fi întâmplat.Şi îţi e atât de uşor..
Şi poate că noaptea dezlipesc uneori stelele şi te caut în spatele lor.Şi poate că şi luna îmi vorbeşte despre tine...poate că ei toţi îmi vorbesc despre noi.
Sau poate te iubesc prea mult şi am înnebunit,şi poate că n-am să-mi revin vreodată.
Dar abia atunci când banalitatea se risipeşte...şi nu-ti mai simt parfumul în aerul pe care-l respir,când nu mă mai oglindesc în privirea ta,în parul tau ,în bătaia vântului,în glasul şi-n buzele tale...abia atunci.
Aplauze căci e la final..
Aplauze căci nu mă va mai căuta niciodată 
Aplauze pentru o noapte criminală




"Dacă mă găseşti vreodată am nevoie să ai încredere"

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Chiar mie dor de tine.Chiar am înebunit.

-->
Picături negre de rimel i se revărsa din braţele genelor. Rozaliul obrajilor,moare strivit de gânduri. Buzele tremură sub roşul aprins îmbibat în cafea. Fumează fiecare secundă,aruncă disperată cuţitul în timp retezându-i degetele. Şi fiecare sentiment sfârşeşte călcat de tramvaiul nebuniei. Când nu vor mai fi ţigari va ucide stelele şi le va face pulbere. E o nebună ce-şi droghează constant sufletul şi braţele. Trupul ei doarme aruncat sub nişte stele ca o maşină veche... Dar ei nu-i pasă oricum..
Ştia că îl iubeşte şi nu putea uita asta..


Mă îmbăt în fumul gros -sunt singură,şi ăsta e unul din visele mele.
miros de tutun şi absenţa lui.  
"Păstrează ceea ce simţi şi ascunde ceea ce gândeşti." - de ceva vreme este legea după care îmi construiesc comportamentul..
nu vreau să aud nici un nenorocit de cuvânt.nu vreau.nu sunt îndeajuns de puternică. da.nu sunt! sunt doar o fată simplă.dar ştii tu.tot ce e simplu e complicat. tot ce-i simplu te omoară.nici un cuvânt..nici un sunet.
câteodată mai stau la masa aia. de fapt m-au surprins câteva amintiri aflându-mă acolo. mi-am aprins o ţigare şi fumul contura chipul tău,în amintirea mea. mi-aş fi dorit să fi acolo. de fapt mi-aş dori să fii oriunde ,acolo unde sunt şi eu.să împărţim acelaşi destin. să-ţi spun toate lucrurile pe care am insistat să ţi le ascund. de frică. de frică: orgoliul meu, marele meu orgoliu,va avea de suferit..
iau telefonul şi tastez numărul tău doar să-mi chinui conştiinţa. pentru că-l am,dar vreau să-mi amintesc mereu,că nu l-am uitat. îl formez ,sunt mândră că înca ţin minte cele 10 numere pe care le-am salvat în grabă,acum ...mult timp.şi atât. citesc numele tău..numărul tău..şi închid telefonul.nu te pot trezii din somn..nu..nu se poate..ştiu că dormi ai spus că te pui să dormi deci nu pot nu am voie să te trezesc pentru aşa ceva..

Se gândeşte la el,fumează.

sunt mândră şi orgolioasă..dar de fapt sunt o mare proastă şi fraieră.
Te iubesc… [ bine că îmi spun mie.. ]


joi, 7 octombrie 2010

Sec.

M-am indragostit de cuvantul INTENS.!!!
intens intens intens .
Sfat pentru mine: " tine-o tot asa! in curand o sa fi dependenta doar de o tigara."

frigul asta ingheata tot in mine...Abea daca mai simt ceva..
Abea daca mai imi aduc aminte senzatia aia intensa...Abea daca mai imi aduc aminte toate lucrurile de care eram dependenta...
Poate e mai bine asa...
Uneori iti trebuie mult timp si multe ca sa iti dai seama ca esti mintit..sa iti dai seama ca oricat de mult iti doresti tu un lucru nu se va intampla..Si apoi iti dai seama ca oricum vei trece si peste asta ca era mult mai bine acum ceva timp cand totul era simplu si deloc complicat..
Acum 7 luni nu beam, nu ma drogam si fumam slims..eram impcata cu viata mea,eram fericita,aveam un iubit pe care, da, nu-l iubeam dar era tot ce imi trebuia..pentru ca era acolo si ma placea asa copil cum eram..si imi simtea lipsa...

Dar de'.. eu trebuia sa imi doresc FERICIRE cu orice pret..
A trebuit sa ma indragostesc in cel mai nepotrivit moment de cineva, a trebuit sa imi pierd din prieteni , a trebuit sa ma indepartez de toata lumea.....Ca sa imi dau seama ca eram cu adevarat fericita inainte..
Nu am avut niciodata nevoie..dar nu regret..
Nu regret nimic..nu regret ca un "La multi ani" a venit cu otrava si nu regret nici ca m-am atasat de tine..
Ai venit in viata mea intr-un moment nepotrivit...Erai ALTFEL..pur si simplu pareai a nu desconsidera oamenii ca mine..si asta m-a facut sa fi primul care afla...Pur si simplu bratele tale parca incercau sa ma protejeze...si in momentul acela lucrul asta era tot ce aveam nevoie..Sa simt ca e cineva acolo era tot ce aveam nevoie..
Asta a fost motivul pentru care in doar o seara eu simteam ca devin dependenta de tine.. si parca deveneam mai confuza ca de obicei..deveneam atat de slaba sentimental incat nici eu nu ma mai recunosteam..
Si deodata........
Dar inca eram dependenta de tine pentru ca imi hraneai dependenta cu cate un "Te iubesc"

Acum..astept sa  revina totul la normal..
Poate voi fi din nou fata care nu bea si ...poate va fi din nou cineva care imi va simti lipsa si care ma va face sa plutesc doar pentru ca ma ia de mana pe strada pentru ca e frig iar mainile mele sunt reci..

Poate intr-o zi.
poate intr-o zi o sa imi simti lipsa...
                                                                                                 Inca te iubesc..sunt sigura de asta!  ...
dar inca mai sufar cu tine. pentru tine,langa tine. inca as fii in stare sa ma cert cu toti pentru tine,as fii inca in stare sa fac orice mi-ai cere tu.as fugi cu tine.as lasa in urma..tot.

miercuri, 6 octombrie 2010

Doar incepe ?


Uneori nu totul se intampla cum vrei tu.
Ieri mi-am potrivit gresit ceasul pentru ca 00:00 nu a fost ce am vrut eu.

Intr-un final apropiat se retrage constienta fiind de faptul ca nu trebuie sa se mai victimizeze si sa dramatizeze situatia." baietii vor femei puternice langa ei". isi sterge lacrimile si le strange in pumni.
iubeste noaptea inainte sa adoarma,iubeste in gand..ar trebui sa-i fie rusine.candva ! ar fi luptat,s-ar fi dat peste cap,nu ar fii fost multumita ca nu se mai intalnesc. dar acum chiar multumeste!!chiar nu l-a mai vazut de ceva timp..  chiar a innebunit! sau chiar s-a schimbat. cu ea chiar nu se stie niciodata oricum. maine se poate urca in tren si poate alege orice destinatie . spiritul ei e unul nu prea intalnit. ranit cum e,e turbat chiar.                     

Am strans atatea cuvinte pe care as vrea sa ti le spun dar nu am curaj..

suflet . o iau razna..
o picatura de raze de buze de suflet de piele
maine poate o sa plang de fericire.
isterie,plansete si agonie.intens si fara vreo valoare anume.sentiment care o distrugea,care ii fura identitatea,care ii transfigura sufletul si chipul.ii inlantuia si cel mai mic sentiment si ii biciuia orice urma de moralitate. ii erai ca aerul.ii fura noptile si i le transforma in oaze de lumini. pana la cel mai inalt nivel inexistent. cel mai mare delir al intamplarii ei existentiale. il prindea,in tinea si-l cuprindea cu patima si pasiune cu fiecare gest indepartat de fiinta lui. cu fiecare bataie a inimii il iubea.cu fiecare privire catre orice lucru se gandea la el.in fiecare lacrima ce ii curgea erau insirate vorbele lui,cuvintele lui;totul a fost rasfirat si plans pana la epuizare.
 
cat te vreau eu?indeajuns cat sa nu fie deajunsă realitatea in care ma incadrez.Cat te am? despre asta prefer sa nu scriu nimic..
inima ei rabufneste.si e in van!ca s-a dus dracu ce era candva.
plange,dar in suflet de data asta.
Aer..si niciodata.

marți, 5 octombrie 2010

Am pierdut.

-->
DE CE?(nu stie ce sa creada,dar nici nu vrea sa creada ceva)
te vad cum pleci. par ca si cand nu mi-ar pasa,dar in mine se inmormantau adevarate sentimente. pe care le-am infasurat in ce-am crezut ca e mai bine pentru mine. demnitate.
si privesc. de-o calmitate si-o falsitate care imi ucid asteptarile proprii. si ma premiez singura,ma imbarbatez singura. si da,ma doare.
aveam un plan de lupta..acum nu mai am nimic.nu mai am nici putere sa lupt..acum nici nu mai stiu ce vreau..nici nu mai stiu cine sunt. iubirea asta neimplinita ,pierdute,avuta,neinteleasa,anevoioasa,grea,suferinda,sangeroasa,trasa de par, mi-au distrus-o pe Movy.
interiorul meu nu conteaza.
simt un gol puternic. il simt orice as face, oriunde m-as duce.. as vrea doar sa dispara candva. as vrea doar sa se intample ceva candva..care sa schimbe tot.. sa rastoarne tot..
pt omenire! OMENIREA E JALNICA!
Si-am cazut din nou…
Bine ai revenit in lumea ta Movy.
                          
                                                                                                                       Somn usor Movy !

Intens.

O sa petrec cu tine..aproape o vesnicie
Cea mai frumoasa floare ramai pentru mine.








!!Aplauze.



 

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Invata sa mori.

Nu iubi niciodata pe nimeni.O sa te ucida.
Si totusi Te iubesc.









http://www.youtube.com/watch?v=XAbcgmwq3EU


http://www.youtube.com/watch?v=2_M4gT_zJgw&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=avfiUMVYd40

vineri, 1 octombrie 2010

Atunci.Acum.


Atunci…
Am zburat cândva. Cicatrici de vise se topeau în mine... nu-mi păsa de nimic.
Ţi-am cristalizat visele cu orgolii încinse, pe un cărbune rece... privire crudă, nu vezi că-mi tremură pielea din cauza amprentelor lăsate?
puţin cate puţin, simţeam cum moare fiecare părticică din mine. aşteptam eliberarea...
scăpasem...soarele a apus, în sfârşit. Stropi de... linişte.
Ţi-am umblat prin vene, dragă soare. Am călătorit mult prin căldura ta, prin pielea ta, prin... tine. Am citit în ochii ăia ai tăi umpluţi cu miere... tristeţe, necaz, regret... Până şi tu, soare te-ai săturat de răutăţile din lumea asta mică, înainte dansai cu cerul, pictai cu norii numai râsete îndulcite cu sare, cântai cu noi... ăia de jos, din lumea asta plină de necaz. Te-am văzut cum în colţul ochiului se revărsa o lacrimă, o lacrimă mica pentru unii... dar ştii eu o vedeam ca un ocean care mai avea puţin şi se spulbera în adâncul cerului. Da, aşa şi a fost. Oceanul ăsta care s-a revărsat peste noi, care ne-a întristat inima, ne-a spălat ochii cu... praf. Speram să fie un praf curat... dar m-am înşelat. Era un praf plin cu... mizerii care s-a ascuns în inimile celor mai perverşi oameni. Da, mai există şi aşa ceva.Soare, de ce n-ai avut grijă de noi? Până şi de soare ne legăm...
Nu cred că aţi înţeles, de ce vorbesc de soare..
Soarele reprezintă fericirea mea de atunci..Serul meu de fericire.
Acum...
Ninge a toamnă peste mine... monotonia îmi invadează sângele bolnav, cerul îmi pregăteşte o saltea din frunze, soarele mi-a înfulecat picătura de bine...
Mai am momente când visez... nimeni nu are cum să înţeleagă ce simt, ce scriu. Aiurea... Dacă aş avea o putere aş face să dispară oamenii fără suflet.
Ce-mi place: SOARELE.
Să dansez cu mine, atunci când sunt obosită. Să întorc clepsidra, să mă uit în ea şi să mă văd... "schimbată". Să beau suc de pere. Ruşinea. Zâmbetele în exces. Să uit de mine şi să mă caut în vis. Vara. Să privesc cum vântul îşi face de cap, cum dansează vals cu... noi. Fineţea pielii. Amintirile. Să citesc. Oamenii simpli. Ceaţa. Dimineţile înfumurate. Căldura din sufletele... îngheţate. Să dorm. Picurii de ploaie care joacă şah în palma mea. Praful curat. Roua colorată. Curcubeul. Privirile furate. Să merg pe jos. Calmul. Să-mi modelez lumea, ziua... Lacrimile sincere. Blogul-jurnalul meu. Istoria. Ochii glazuraţi cu zambete. Salata de varză. Să-mi spăl sufletul de griji. Imaginaţia. Să beau ciocolată caldă.Să uit de tot.
Da.Am zburat cândva..
ÎNVAŢ SĂ ATERIZEZ.

miercuri, 29 septembrie 2010

marți, 28 septembrie 2010

Intens.2 lacrimi.Doi criminali.

-->
Zilele cu ea...
Acestea au fost zilele nebuniei.Cand totul abunda.Pasarile umpleau cerul...Viitorul parea stralucitor.Prezentul era foarte bun.Nu incercam sa'mi distrug viata incercam sa o imbunatatesc...
Acesta este secretul cel mai profund pe care nimeni nu-l cunoaste.E raza razelor,samanta semintelor,cerul cerurilor si un copac numit viata ce creste mai inalt decat sufletul,poate atinge sau intrece mintea si asta este ceea ce pastreaza stelele asa cum sunt.
Aveam multe in favoarea mea.Am descoperit lipiciul secret care tinea totul unit,toata fericirea mea intr-o lingura,intr-un loc perfect..unde zgomotul nu intra..Lumea mea era atat de completa..
Dar a fost bine..cand lucrurile se complicau era intodeauna EA…poarta mea in piatra..Casa mea de turta dulce..lucrul ce ma intelegea si ma ducea pe taramul fericirii.
Stiam ce am de facut..Ai nevoie de un plan pentru a te opri..
Va fi greu..este ca un pod..o data trecut totul va fi bine..
Nu va fi frumos?Trebuie sa o fac..De data asta trebuie.
Tot ce am facut a fost cu cele mai bune intentii dar apoi am ramas uimita de trecerea timpului.
Lumea este foarte ciudata pentru oamenii ca mine si inca tin de conceptual schimbarii.
Si apoi vin intrebarile “ Ce s-a intamplat cu fata aia?!”
Ce s-a intamplat?! Nu poti vedea? Nu intelegi?!
Strang din pumni de vreo 6 luni.Uita-te la pumnii mei!Nu intelegi?Trebuie.
Sunt speriata.Crezi ca s-a terminat?! Nu se va termina niciodata.Nu va merge.
Apoi dupa "ea" a aparut si un el pentru a o ucide ambii .Au devenit complici si au ucis.Lucrurile au fost grele.Ceara se topea in copaci,incerca sa invinga orice obstacol facand orice pentru el.Mii de pasari,cele mai mici pasari ii adorau parul.Totul era frumos.Era atractiv si un criminal pe cinste.Traiam in lumina soarelui si baruri de ciocolata,era dupamiaza unei lumi extravagande.El iadul iar eu am disparut.Ultimele zile de lumina ale soarelui au fost un soc..El nu simtea tristetea ei..Vedea doar zambetul ala sters..nu privea in ochii ei..Sau poate privea dar vedea doar bucuria de a fi langa el indiferent de situatie.
Se bucura de momentele alea scurte si ar fi vrut sa opreasca timpul..
A venit in viata mea repede si mi-a placut,s-a tavalit in nororiul bucuriei noastre.Am fost gata sa renunt.Apoi lucrurile au inceput sa se lege si apoi pamantul s-a cutremurat.
Asta este afacerea.Asta urmarim…Nu voi mai dormi.Sa nu te mai visez niciodata.Oriunde m-as uita vad acelasi lucru.
Mi-a fost asa de frica..Imi pare rau nu credeam ca intelegi ceea ce se intampla..
Totul devine maro…
Nu-mi pasa cat de gresite au fost motivele..
Si asa a fost..doar praf in vant..si eu..eu doar ma pierd in fiecare zi..
Lumea era plina de ganduri noi dar nu puteam gandi, nu puteam respira .. o asteptam sa se intoarca.. pentru ca insemna totul..insemna totul pentru mine..
Si fara ea nu e nimeni care sa spuna “Este in regula.Totul este in regula.Sunt aici.”
Nu este cale de intoarcere..este bine de stiut cat de fragila este..

duminică, 26 septembrie 2010

Cea mai frumoasa floare-i de mai multe feluri.


De la o vreme am observat ca ma joc iar cu viata.Doar ca acum am invatat regulile jocului,dar bineinteles ca nu le voi respecta.Nu voi mai fi doar o marioneta a vietii de data aceasta.In momentul asta presupun ca iar ma mint constient,ca de obicei.Nu ma deranjeaza.In fond aproape totul se cladeste pe mormane de iluzii care in final vor fi arse de chibritul dezamagirii.Speranta.Ce cuvant maret!Mereu prezenta in noi,la inceput ne amageste,starneste rezervorul iluziilor,apoi se descotoroseste de noi,lasand in urma scrum.
Scrum si praful florilor de mac.
E vremea sa nu mai las sufletul sa hoinareasca pe drumuri care nu stiu unde duc si cat de lungi sunt. Si asta inseamna sa las visarea deoparte. E frumos sa zbori! Dar e bine sa ai unde-ti odihni aripile obosite.
Toti avem secrete. Le purtam in suflete uneori ani de zile. Ne macina teribil. Nu gasim persoana potrivita pentru a le expulza la suprafata. Persoana de incredere, persoana careia sa-i pese de noi. Si atunci cui sa incredintam o bucatica din sufletul nostru spart? Pentru ca daca nu alegem bine, atunci se intoarce impotriva noastra si ne darama .
Pentru ca voi nu veti intelege niciodata..pentru ca toata lumea e tipica si nu intelege ca in lupta asta daca nu ai intelegere ci doar amenintari ca ramai singura vei pierde lupta..Frica ca va pleca toata lumea te inchide in tine.Devii sclava florilor de mac.Ele nu tipa la tine si nici nu te lasa balta cand ai mai mare nevoie de ele..Ele sunt acolo mereu..
Si stiu sigur ca ele sunt singurele care nu mint cand spun “mi-ai lipsit”.
Pentru ca pur si simplu fericirea consta doar in ele.
 Voi nu veti sti nicioadata sa apreciati adevarata frumusete a florilor de mac.Veti sti doar sa tipati la mine,sa ma judecati pentru ce fac,si apoi in cea mai profunda liniste sa ma abandonati..pentru ca voi nu ati gustat frumusetea unei flori de mac.
Dar nu-i nimic.Persoanele cu adevarat importante vor ramane aici indiferent de situatie.Indiferent daca le voi numara doar pe 4 degete voi sti ca sunt acolo fara sa ma ameninte cu plecarea lor.Si chiar daca nici atatea nu vor fi numai conteaza...
De data asta numai imi e frica sa fiu abandonata..
pentru ca voi ma veti lasa in lanul de maci din care ati incercat candva sa ma scoateti.
 


sâmbătă, 25 septembrie 2010

Flori de mac.

Am revenit prea repede cu picioarele pe pământul îngheţat. Era atât de frig...
ce îi mai rămânea de făcut? Să lupte!... Cu ea însăşi, pentru ea, bazându-se pe forţele proprii. Nimeni nu ar fi putut să o ajute, nu dorea ca oamenii să o compătimească. Nu poţi compătimi pe cineva dacă nu ştii ce simte cu adevărat. Nu poţi ştii ce simte cu adevărat dacă nu eşti ea. Numai ea se putea compatimi pe sine şi era ultimul lucru pe care şi-l dorea. Să-şi plângă de milă? A plâns destul... Ochii ei refuzau să-şi mai arate preţioasele perle transparente, nu mai aveau nimic de arătat, de fapt, toate resursele lor erau epuizate. Şi dacă ar fi avut, ce? Ar fi putut să şi cumpere fericirea cu lacrimi?

Ochii îi erau pierduţi. Privea undeva mai departe decât... părea a străpunge tot şi a nu vedea decât o mare întunecată de nimic.
Trăgea atât de dramatic din ţigară... parcă ar fi vrut să-şi fumeze toată viaţa în următoarele fracţiuni de secundă.
Poate ar fi fost mai simplu dacă aş fi vrut să văd ce era atât de evident.Poate că nu am învăţat nimic din tot ce a fost.Poate că aş lua totul de la început dacă aş avea din nou ocazia. Poate o să regret asta cândva. Poate timpul o să mă facă să te privesc cu mai multă raceală…