TicTac. Un veac de nimic.

Nu-l judeci pe cel pe care-l iubeşti.
A plătit.
Şi eu la fel.!
Suntem atât de neputincioşi în faţa timpului.Trece pe lângă noi ca şi când nu ar fi existat. Timpul nu te aşteaptă să îţi legi şiretul de la pantof sau să-ţi iei paltonul pe tine. Te ia aşa cum eşti şi te loveşte din plin. Tu încerci să ţi pasul cu el. Şi în cursa asta pe care şti că nu o poţi câştiga, în graba asta uiţi sa priveşti în jurul tău.
Oamenii nu sunt umbre.Timpul te face să-i vezi ca atare. 
Magia mai si dispare..

Ochii amortiti mai privesc o data chipul tau. Poate pentru ultima data in acest fel.

Tanjesc dupa atingerea ta ferma si dupa imbratisarile de alta data.

Obisnuiam sa visam asa...imbratisati.

Iti mai aduci aminte?

Din bratele tale am invatat sa numar stelele. 

Era perfect. Ar fi fost perfect...

Cate milioane de ani vor trece ca eu sa iti lipsesc?

un veac.

                                " Să nu te mire că într-o
dimineaţă n-o să mă mai găseşti."