de ce oare se mai zbat pentru ceva care oricum le va fi luat pentru simplul motiv ca nu au stiu pretui cel mai de pret lucru…
Astept clipa in care imi pot spune ceea ce am pe suflet in fata lor…a celor care ma iubesc si in fata celor care ma mint ca fac asta…sa numai plang asa cum ar fi trebuit sa fac,dar nu am putut…asta e firea mea..inchisa si sensibila.
Incerc sa-mi fac ordine in ganduri pentru a le asterne pe hartie…singurul mod in care ma simt ascultata...poate si crezuta.
Vreau sa vad pe chipul celor la care am tinut,regrete pentru pierderea mea…nu lacrimi pentru ca lacrimile nu ma vor aduce inapoi…si vreau sa le arat ca insemn mult mai mult decat dau impresia…dar numai in clipa aceea…de final…imi vor simti lipsa si umarul pe care au plans adesea…
poate ca voi fi pregatita de marele final atunci cand cortina se va lasa peste multimea de oameni…
el va stii primul ceea ce am simtit…si va auzi asta din gura mea…pentru ca poate intr-o zi nu o sa imi mai fie frica sa spun ce simt cu adevarat.
Masti,teatru,scenariu.Simfonie,zambet,speranta.Dragoste,lacrimi,durere.Regret,spaima,un GOL si RUSINE.
Un oscar!..il merit pentru "cariera" mea de fiinta umana menita sa ajute,sa traiasca in minciuna si in rautate.Sa aleaga intre bine si rau,intre a fi ea si a fi cea de sub masca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu