Chiar mie dor de tine.Chiar am înebunit.

-->

Picături negre de rimel i se revărsa din braţele genelor. Rozaliul obrajilor,moare strivit de gânduri. Buzele tremură sub roşul aprins îmbibat în cafea. Fumează fiecare secundă,aruncă disperată cuţitul în timp retezându-i degetele. Şi fiecare sentiment sfârşeşte călcat de tramvaiul nebuniei. Când nu vor mai fi ţigari va ucide stelele şi le va face pulbere. E o nebună ce-şi droghează constant sufletul şi braţele. Trupul ei doarme aruncat sub nişte stele ca o maşină veche... Dar ei nu-i pasă oricum..

Ştia că îl iubeşte şi nu putea uita asta..

Mă îmbăt în fumul gros -sunt singură,şi ăsta e unul din visele mele.

miros de tutun şi absenţa lui.  

"Păstrează ceea ce simţi şi ascunde ceea ce gândeşti." - de ceva vreme este legea după care îmi construiesc comportamentul..

nu vreau să aud nici un nenorocit de cuvânt.nu vreau.nu sunt îndeajuns de puternică. da.nu sunt! sunt doar o fată simplă.dar ştii tu.tot ce e simplu e complicat. tot ce-i simplu te omoară.nici un cuvânt..nici un sunet.

câteodată mai stau la masa aia. de fapt m-au surprins câteva amintiri aflându-mă acolo. mi-am aprins o ţigare şi fumul contura chipul tău,în amintirea mea. mi-aş fi dorit să fi acolo. de fapt mi-aş dori să fii oriunde ,acolo unde sunt şi eu.să împărţim acelaşi destin. să-ţi spun toate lucrurile pe care am insistat să ţi le ascund. de frică. de frică: orgoliul meu, marele meu orgoliu,va avea de suferit..

iau telefonul şi tastez numărul tău doar să-mi chinui conştiinţa. pentru că-l am,dar vreau să-mi amintesc mereu,că nu l-am uitat. îl formez ,sunt mândră că înca ţin minte cele 10 numere pe care le-am salvat în grabă,acum ...mult timp.şi atât. citesc numele tău..numărul tău..şi închid telefonul.nu te pot trezii din somn..nu..nu se poate..ştiu că dormi ai spus că te pui să dormi deci nu pot nu am voie să te trezesc pentru aşa ceva..

Se gândeşte la el,fumează.

sunt mândră şi orgolioasă..dar de fapt sunt o mare proastă şi fraieră.

Te iubesc… [ bine că îmi spun mie.. ]