Aplauze

eram nebună trebuia sa te iubesc!

nimic nu ii uneste!nimic nu mai impart!nici aerul,nici secundele..NIMIC.

poate un drum pe care-l fac amîndoi,dar la distanţe de timp,de vreme. decorul e trist cu amandoi,dar nu-si mai spun supararile. se ascund,se aduna în ei,se rup amândoi,suferă ,se ceartă,se urăsc pe ei,ce destin crud.

nici măcar nu mai sunt la momentul potrivit ,la locul potrivit.

se gandeste la el,fumează...

Dar..ţin totul în interior.,cum am făcut mereu.

o să ţin minte tot ce fac în fiecare zi,ca mai apoi să-ţi povestesc,atunci când vom sta zile şi nopţi numai împreuna în visele mele..

Atunci..

Ieri,am vrut să-ţi vorbesc,să-ţi spun cuvinte fără înţeles şi fără sfârşit.Să ma pierd în dansul degetelor tale subţiri.

Tu mereu pleci şi te întorci de parca nimic nu s-ar fi întâmplat.Şi îţi e atât de uşor..

Şi poate că noaptea dezlipesc uneori stelele şi te caut în spatele lor.Şi poate că şi luna îmi vorbeşte despre tine...poate că ei toţi îmi vorbesc despre noi.

Sau poate te iubesc prea mult şi am înnebunit,şi poate că n-am să-mi revin vreodată.

Dar abia atunci când banalitatea se risipeşte...şi nu-ti mai simt parfumul în aerul pe care-l respir,când nu mă mai oglindesc în privirea ta,în parul tau ,în bătaia vântului,în glasul şi-n buzele tale...abia atunci.

Aplauze căci e la final..

Aplauze căci nu mă va mai căuta niciodată 

Aplauze pentru o noapte criminală




"Dacă mă găseşti vreodată am nevoie să ai încredere"