M-am nascut cu aripi.Chiar daca nimeni nu m-a invatat sa zbor,nu am acceptat niciodata sa ma tarasc pe pamant.Am incercat sa-mi creez propriul zbor.Sa-mi fac drumul meu.Chiar daca m-am ranit,m-am ridicat si am luat-o de la capat.
Am avut momente in care uitam sa zbor.In care imi lasam aripile sa se piarda.In care m-am pierdut si eu.
M-am pierdut intr-o lume fara sfarsit.Intr-o lume fara aripi.O lume in ai carei ochi puteai vedea speranta murind.Puteai vedea o fericire demult uitata.
O lume care nu astepta nimic.Care stia ca dupa maine,va fi sigur o alta zi.Dar nu le spunea nimeni ca nu era asa.Nu le spunea nimeni ca sentimentele nu trebuie inghetate.Ca daca ochii ti s-au inchis si a fost turnat pamant peste tine,nu inseamna ca ai murit.
Cand credeam ca totul e pierdut,mi-am adus aminte ca eu stiam sa zbor.Ca eu aveam aripi.Ca eram libera!
De ce trebuia sa traiesc acolo cand stiam un loc mai bun?
Asa ca am evadat.Am trecut de gratiile inchisorii.In lumea aia,sufletul mi-era prizonier.
Era silit sa accepte ca rasaritul nu are nicio putere.Ca el nu are o stea a lui.
Era silit sa bea aceiasi otrava in fiecare zi.
Dar acum..numai am de ce sa plec din lumea mea.
Aplauze caci m-am intors.
Aplauze caci mie scarba
Cum de eram asa oarba!?
Ieri mi-am pus ochelari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu