O alta seara in care innebunesc la ora 2.

Nu vreau sa-mi mai vand sufletul ! Poate am incercat din nou sa uit de mine, dar nu ..cea mai importanta TREBUIE sa fiu eu. Si nu ma intereseaza cate capete or sa cada, ii vreau pe toti jos, la pamant, cerand implorare !

Mi-e scarba de toti cei care tin privirea sus si fruntea ridicata, iar sufletul le este patat, le este plin de noroi si de umbrele tuturor pacatelor pe care le trag cu ei. Si cel mai scarba mi-e de cei care cu adevarat n-au suflet…caci eu am de mult sufletul furat, manjit, injunghiat, umilit de toate rautatile lor.

Cat sange o sa mai curga de acum incolo nu stiu. Destul insa pentru a potoli setea celor insetati si destul pentru a inunda sate intregi.

Atunci cand venele-ti dau pe dinafara, cand urechile-ti tiuie, cand palmele-ti transpira sti ca e aproape. In ultimul ceas te-ntrebi ce vrei defapt. Si afli, uitandute-n tine, c-ai invatat sa-ti fie dor de rau, c-ai invatat nu intotdeauna sa ripostezi doar ci sa dai tu primul foc. Ti-e dor ! Ti-amintesti, ca ti-e dor ! C-ai fost lasat singur, ca n-ai cui sa te plangi ! Ti-amintesti prima data cand ai gresit ca si cum ar fi fost ieri si urli pentru ca numai gasesti aceeasi teama pe care o gaseai intotdeauna-n tine. Realizezi ca tot ce ai facut pana acum, tot ce n-ai facut, toate prin cate ai trecut, toate cate ai gresit se rezuma la minciuna!Ti se striga 'Soldat, cat sange sa mai adun pan-o sa intelegi ca lupta asta nu e a noastra ?'. E prea tarziu s-arunci arma, sa-ti scoti masca -masti pe care niciodata n-ai stiut sa le porti-, sa ridici steagul alb si sa te retragi. Asa ca, ramai brav pe pozitii, tragi aer in piept s-astepti marea sa vina spre tine.

In drumul meu numai intorc capul spre trecut, pentru toti ceilalti eu nu am un trecut, n-am iubiti niciodata, n-am fost a nimanui niciodata si mai ales n-am plans niciodata. Cui ii pasa daca ai avut un trecut incert sau nu ! Mai ales daca nu conteaza nici macar pentru tine. Daca esti slab esti prost, dupa parerea lor si daca suferi esti slab deci in concluzie tot prost esti. Da drumul focului ! Sa fie razboi, am spus ! Sa se taie capete ! Sa fi mandru !

Caci eu, sunt mandra de cine am devenit. N-o sa am pic de compasiune pentru nimeni si n-am sa las sa cada nicio lacrima. N-o sa fie drept, nici macar fairplay pentru ca am dreptul sa calc in picioare cu orice mijloace, am dreptul sa ies castigator in lupta asta chiar si cu mainile patate si cu constiinta impacata. De ce ?! Pentru ca vreau dreptate si inainte de toate vreau sa vad cadavre si lumi pedepsite. Mie nu imi e frica de moarte, odata ce ai trecut prin focul iadului, odata ce ai prins gustul esti ruda cu Diavolul. Am sa ma folosesc de ei asa cum s-au folosit si ei de mine pana acum, am sa caut la fel de rar si in interes propriu , am sa calc in picioare.

Imi propun sa am mai multa grija de mine.

Adica imi cladesc acum o lume total paralela si ma uit in spate inghitind in sec si realizez ca toata viata mea a fost o minciuna, chiar daca nu e adevarat asa m-au facut s-o vad. Vreau sa fiu singura pentru mult timp asa incat daca vreau sa fiu mintita sa ma mint singura, daca vreau sa iert sa ma iert singura, daca vreau sa tip sa-mi descarc nervii pe mine si daca vreau sa plang sa-mi plang in brate.
Nu ma mai regasesc in absolut nimic din ceea ce pana acum credeam ca ma face sa ma simt fericita. Inclin sa cred c-au fost doar chestii din capul meu si cred in ele si acum, ca daca nu le-as crede le-as uri. N-am de ce sa tai si sa spanzur in nu stiu cate parti pentru ca stiu care este dreptatea care mi se cuvine. Ma simt totusi straina, parc-as fi pe marginea unui lac si m-as vede in reflectia apei total deformata, imi simt urme de taieturi si de cicatrici pe intreg trupul si pe fata, in alte cazuri as folosi masti dar poate e timpul sa ridic privirea.

Am invatat ca timpul nu numai ca trece pe langa tine dar te mai poarta si cu el. Da da, esti la fel ca si timpul pentru ca in drumul lui te trage dupa el, poate crezi ca nu calatoresti dar tu in fiecare secunda a vietii esti plecat, esti intr-un continuu mers. Timpul nu-ti ofera niciodata timp.

Nu ma mai impresioneaza nimic, vreau doar liniste.

Am lasat totul in marea agitata ....ce ciudat mi se pare acum.
Tot !Tot ce aveam,tot ce am pierdut,tot ce puteam avea si n-am avut,s-a stins !
Odata cu dorinta mea,dorinta mea de a ma face auzita,dorinta mea de a ma face respectata.

Imi pare rau ..ca n-am fost acolo mai des. Dar dac-as fi fost, nu tot aici s-ar fi ajuns ?
..ca nu te-am ascultat mai des. Poate acum as fi fost altcineva.

Putea sa fie bine. Dar ajunsese sa ma enerveze pana si 'coaie' ala, chiar daca suna bine iesind din glasul tau.

Insa deabia acum imi dau seama ca nu te-am avut niciodata.

Modul meu de a spune ca nu regret nimic: e acesta. Si inghit in sec, pentru ca n-am sa-ti mai intalnesc privirea aceea patrunzatoare, ca n-ai sa ma mai certi atunci cand gresesc si ca n-am sa mai am timp nici macar 5 minute sa te vad.
Dar e mai bine asa. Nu vreau sa ajungem sa ne razboim prosteste, sa ajungem sa aruncam cuvinte murdare pline de ura. Vreau sa mi te amintesc asa cum esti de fapt. Asa cum ai fost mereu cu mine. Sa stii ca te respect in continuare ! Cred in tine, la fel de mult ca atunci cand ti-am spus-o-n prag. Esti asa cum mi-as fi dorit sa fie omul care vroiam sa-si puna amprenta asupra mea. Si poate ti-am gresit, dar m-ai iertat atunci ..atunci si de nenumaratele ori in care ti-am gresit. Am mainile patate de sange, le ridic in aer si jur c-am sa astept viata viitoare, sa fi tot tu !

Ma abtin din a plange. Am plans destul.

Ma gandesc ca daca fac asta o sa ma ierti .. Iarta-ma ! Nu ma pot gandi decat la ele, saracele care-o sa-ti cutreiere-n lung si-n lat pielea aia fina si care-o sa te priveasca-n ochii aia si-or sa te creada. Ma cuprinde un fior groaznic la gandul c-o sa te murdaresti. O sa te murdaresti de zeci de ele. N-o sa-ti mai aduci aminte nici cine am fost, nici cand am fost, nici dac-am fost.

Si n-am facut nimic rau. In tacerea noastra ne-am ..sau poate ..te-am iubit.

Am dat gres ! Imi pare rau.