Trebuie să fug de tot. Trebuie să plec. Nu mai pot să supraviețuiesc aici. Zilele se scurg prea încet, iar elixirul vieții a ajuns la ultimele picături. Totuși mi-e atât de greu să iau decizia aceasta. Tu nu ai voie să vii cu mine, locul tău este aici și mi-e greu să mă dezlipesc.Mă simt legată de aceste vorbe, mă simt de parcă aș încălca cea mai strictă regulă.Și „oriunde” cuprinde și acest lucru. Dar tot nu o să fiu liniștită, știind că tu aici o să fi aici, iar eu acolo nu o să pot să am grijă de sufletul tău așa cum ar trebui.. Tu ești mult mai mult de atât pentru mine. Ești motivul pentru care am rezistat atâta timp printre aceste ființe și desigur pentru care am îndurat orice a fost cu putință posibil.
Tot amalgamul acesta de sentimente îți aparține. Îţi mulțumesc pentru că m-ai ajutat.Dacă ai știi.. de câte ori am rupt foaia și am luat-o de la capăt cu această scrisoare... Nu vreau să crezi că din vina ta evenimentele au urmat acest curs.Aveam nevoie. Însă sunt egoistă, nu pot să mai continui să lupt, vreau să aleg calea mai ușoară, chiar dacă toată lumea o să mă condamne. Vreau să îți mai spun că nu o să rămâi singur. Sufletul meu va fi mereu alături de tine. Și te rog....nu uita: mereu, oriunde, oricând, orice s-ar întâmpla. Amintirile sunt cele care ne hrănesc sufletul, iar rănile se vor cicatriza cu timpul. Iartă-mă! Pentru că n-am fost așa cum ți-ai dorit, că n-am reușit să fiu altfel și pentru că am fost egoistă.
Iar tu dragul meu, aşteaptă-mă .La fel ca tine şi eu am obosit..
Ştiu că mâine imi va trece dar pâna mâine ?!
Interiorul se află într-o stare de cădere.
Mâine sper să mă trezesc la realitate!
Somn uşor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu