Hai sa stricam tot.

Azi numai pot.

AZI MA INVESELESC.

Intodeauna stric tot.De ce nu si de data asta?

Te iubesc.Si ce?! NU CONTEAZA!

De parca tot ce a existat a fost in van. De parca tot filmul s-ar rupe de la mijloc. 

...mult prea departe.  

Multumesc pentru tot ce nu a fost sa fie. 

Crezi ca m-ar fi asteptat?Stii tu...sufletul meu?Crezi ca daca nu ar fi fost ,fumul si toate celelalte m-ar fi asteptat?M-ar fi asteptat sa ii dau niste lacrimi sarate si niste zambete?

Mai jos decat sufletul meu...stau mai jos decat sufletul si papucii mei...mai jos decat privirea ta rece ..

si nu am puterea sa ma ridic...nu am curajul...Praful imi inroseste ochii...lacrimez .Lacrimez NU plang.

Mi te-am imaginat uneori,cand stateam noaptea cu ochii deschisi dibuind lumina strazii,ca ai fi o tigara.Suna comic,ciudat,straniu...cum vrei tu...O tigara.O ultima tigara,uitata sau lasata intr-un pachet mototolit de vreme pe un peron al unei gari indepartate.Sub vant si ploaie,lumini si sunete.M-as aseza jos,langa tine, si as deschide pachetul in care te-as fi gasit singuratic si neatins de vreme.Te-as considera ultima mea speranta a nervilor,si te-as lua incet cu degetele galbene de tutun si te-as tine in caldura lor.Apoi as apropia incet bricheta si ti-as da foc...intai genele,apoi sprancenele...pielea, bucata cu bucata.Te-as trage puternic in suflet si te-as respira arzandu-mi narile cu suflul tau.M-as intinde usor pe asfalt,in praf si celelalte tigari, si te-as lua cu mine sa imi tii companie.Ne-am arde visele si le-am urmari cum se pierd vinovat in drumul spre cer.Ti-as privi culoarea rosie si te-as apropia cu frica .Pielea mea te-ar atinge...o marmura prafuita cu miros personal.Inchid ochii,clipesc rar si sigur, si te lipesc de mana stanga pana iti simt durerea.E sfasietoare..arde..si totusi o iubesc...Devine cunoscuta,ca si cum m-am nascut cu ea si ma obisnuiesc treptat sa te tin minte.Deschid ochii si iti vad inima rotunda tatuata pe bratul meu.Ii suflu usor “te iubesc” si o vad rosind.Zvacneste haotic de emotie.Bate la fel ca si a mea.Se cunosc.Au respirat amandoua aceeasi durere,acelasi vis,aceeasi iubire tomnatica terminata pe acelasi peron.Imi dau lacrimile de la fumul necacios si refuz sa te arunc in zare.Urc treapta trenului si te iau cu mine...pe brat...e tot ce pot face...

O sa o tin din greseala in greseala, ca fericirea apare tot din greseala.

Chiar si azi!