marți, 14 septembrie 2010

Curg blocurile?!

-->
Ma simt paralizata,stii?Imi simt degetele grele,tari,pietrificate,iar ochii obositi,gata sa se inchida.Picioarele nu pot urma un drum anume,o cale de iesire,iar creierul parca nu mai e in stare sa dea un semnal,o comanda.
Seamana a vis,a stare de plutire,in care tu esti undeva deasupra corupului tau si te privesti.Ai vrea sa schimbi ceva,sa te iei de maneca si sa te tarasti afara.Sa dai orice indiciu pentru te aduce pe calea cea buna.
E bizar,pentru ca niciodata nu mi-au placut visele.Parca devin prizoniera mintii mele,intr-o alta dimensiune si parca sunt propriul meu dusman.Nu am cui sa-i cer ajutor,pentru ca tot ce ma inconjoara face parte dintr-o lume imposibila,inexistenta si totusi potrivita mie.
Ma vad in oglinda in fiecare zi si incerc sa ma descopun,sa imi vad fiecare parte mai de aproape.Simt ca intru in oglinda,in imaginea mea,in cealalta eu,ca ma sufoca,asemenea unui eu malefic.Ca ma vrea moarta,putrezita,uitata. Nu vreau sa ma vad.M-am saturat de fata pe care o privesc zi de zi si care nu mai seamana demult cu mine.
Da,vreau sa stiu ce pot atinge cu degetele mele .Vreau sa stiu pana unde poate fi auzita vocea mea.Sa strig atat de tare incat sa simt ca imi plesnesc plamanii.Vreau sa stiu ca sunt aici si ca traiesc.Sa-mi misc picioarele si sa nu para doar un mers.Vreau ca ale mele cuvinte sa reuseasca sa strapunga orice,sa treaca de fiecare bariera.
Vreau sa fiu acolo,vreau sa fiu aici.Sa vad toate tipurile de oameni si sa reusesc sa le inteleg sufletele.
Pentru ca vreau atat de mult sa simt cu adevarat mirosul si gustul aerului pe care-l respir,aer fara de care nu pot sa traiesc.Vreau sa-l simt,sa inteleg de ce-am atata nevoie de el.Sa-i descompun partile,sa-l studiez.
Vreau ca apa sa nu-mi para doar lichidul vital,nu.Vreau sa vad in ea adevarata sa putere.
Vreau sa te inteleg pe tine.Sa ma uit prin ochii tai,sa-ti vad sufletul.Sa stiu ca e acolo,sa-l cunosc,sa-l ajut.Sa-mi doresc sa stiu mai multe.
Si nu vreau sa stiu cand am sa mor.Nu vreau sa stiu ca viata mea e ca o lumanare si ca intr-o zi,focul sau se va stinge si voi ramane pierduta.
Nu vreau sa fiu o simpla amintire,sa raman ascunsa in memoria cuiva.Cineva sters,ireal,gol..mort.
Taci!
Asculta!
E sufletul meu.Scoate un sunet destul de ciudat de la o vreme.Ca si cum o mie de picaturi s-ar prabusi in acelasi timp,pe o suprafata neteda,intr-o camera cu un ecou ce reuseste sa amplifice durerea picaturilor .Oare plange? Il auzi cum se zbate?Cum vrea sa-mi sparga trupul ce-l tine captiv si sa iasa afara?Il simt cum imi macelareste muschii provocand dureri nebanuite
. Ce doare!Sufletul ma abandoneaza!
Iar inima? inima mi-e ca o bomba cu ceas.Ticaiturile ei imi imbolnavesc mintea.Astept cu urechile palnie, momentul cand va exploda.Dar parca o secunda-mi pare o ora,iar ora un veac.Inima nu-mi explodeaza,nu!Doar ma chinuie!
Mi-au paralizat degetele pe sufletul tau de gheata.Incercarea mea de a smulge orice, de a culege cu foame atomii din tine, m-a condus usor catre paralizie.Mai mult mi-a paralizat mintea si gandul meu nebun,infasurat in in vesminte albe,legat strans sa nu produca accidente ,in camere zugravite intr-un alb bizar.
Crestea teama , ca nu cumva,gandul meu sa infecteze si alte minti,cu virusul asa numit,"libertate".Dar voi oamenii nu vedeti?Creierul vostru sufera de boala,iar voi ,intr-o trista necunostinta,va luptati cu un declin mintal.
Iar tu?Tu mi-ai mancat sufletul pe paine,azi de dimineata,cand luai micul dejun in cafeneaua veche in care oamenii isi intind amintirile pe masa infecta,le sfarama cu brutalitate si le lasa acolo sa putrezeasca.
Traiesti intr-o lume in care indiferenta face legea,nu vezi?In care o viata salvata nu conteaza prea mult,decat atunci cand se pot culege de pe urma ei,beneficii.
Am sa trimit scrisori de pe taramul necunoscut,nebatatorit de pasii grei si nepatat de sangele otravit,care se scurge din fiecare.Ma voi semna cu numele de “Fericire” si voi trimite o invitatie fiecarei fiinte,pentru a vedea si voi oamenii fara o lume proprie paralela, ca acolo,nu exista legi si moarte.Acolo,iti injectezi in vene lichidul fericirii si iti lasi sufletul sa pluteasca.

Un comentariu: