vineri, 17 septembrie 2010

Rau


Am alergat prea mult pe un drum fara sfarsit.Am obosit degeaba,fara sa ajung la un lucru anume.
Voiam sa gasesc un loc familiar.Voiam sa revin acolo unde toate au inceput.Sa iau nisipul in palme,sa-l miros.Sa stiu ca de acolo am plecat.Voiam sa ma gasesc pe mine.
Pierdusem ceva!Asta era sigur!Ceva nu mai era al meu.Ceva nu mai era ca inainte.
Dar nu eu eram cea pierduta.Nu pe mine trebuia sa ma caut.
Atunci cand vantul a rascolit agitat praful si muzica s-a oprit,mi-am auzit numele.
Eram inca acolo.Defapt nu ma miscasem niciodata.
Eram acolo unde trebuia sa fiu.
Eram in locul unde a inceput sfarsitul.In locul in care vezi pasi demult facuti.Dar numai eu stiu care sunt pasii tai.Pasii pe care i-ai facut singur,departandu-te de mine.
Pasi ce nu se vor uita niciodata.Pasi ce si acum striga "adio,ramai cu bine".
Dar locul ala a devenit mult prea negru si lipsit de lumina.Mi-e imposibil sa supravietuiesc acolo, pentru nimic.
Asa ca voi pastra totul intr-o amintire.Totul aici,promit!
Cate gunoaie s-au adunat..
Cate ganduri ravasite..
Sunt pierduta.
Numai eu vad intunericul in care stau.Si nu gasesc lumina…de-as putea vedea lumina..
Mi-e atat de greu sa inteleg.
Mi-e atat de greu sa le adun pe toate si sa trag un egal in dreptul lor.
Nu ma vad nici pe mine.E ca si cum mi-as fi pierdut sufletul in infinit.
Stiu ca visez.E un vis ce nu se mai termina.Te rog!Te rog trezeste-ma!
Atinge-mi sufletul si spune-i sa se opreasca.Calmeaza-mi gandurile.Fa curat in mintea mea,caci eu n-am reusit.
Nu vreau sa cad.Vreau doar sa vad din nou.Vreau lumina!Claritate!
Vreau o mana.O mana intinsa,care sa ma scoata din intuneric.
Niciodata nu deschid ochii atunci cand trebuie.Niciodata nu vad CE TREBUIE.
Am cazut din nou..si de data asta numai apare nimeni sa ma scoata la lumina..
 FELICITARI ANDREEA.ESTI O DEPENDENTA SINGURA.,ASA CUM VEI SI MURI..aplauze.                    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu