Să nu fii sigur că ceea ce spui e adevărat. Să nu ai nici pretenţia să îţi dau dreptate. Să nu mă mai întrebi pe viitor dacă te iubesc dacă oricum ceea ce îţi spun nu contează. Să nu îmi ceri dovezi de dragoste... pentru ca eu te iubesc si atat.
Nu mai sunt în stare să reacţionez la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Aş vrea, dar nu mai pot. Sunt încarcerată în braţele imobilităţii, nu mă mai pot mişca, nu mai pot striga, nu mai pot să fac nimic... nici măcar să-ţi arăt că...
Nu... nu sunt apoplectică. Ar trebui să mă bucure asta.. dar te iubesc chiar daca orgoliul meu nu ma lasat sa iti spun asta.
Si cum sa te cred
...dar a rămas sentimentul de neputinţă.
Nu e mai greu de suportat în condiţiile în care dispui de tot, poţi să faci orice şi, totuşi, rămâi pur şi simpul, incapabil?
De ce nu pot să exprim ceea ce simt? Nu am pretenţia absurdă de a o face prin cuvinte, dar de ce nu pot să arăt că îmi pasă prin gesturi? De ce nu ştiu să mă comport cu cei pe care îi iubesc cu adevărat? De ce am ajuns să îmi spună alţii ce simt?
Oare mă mint singură şi numai ceilalţi sunt capabili să vadă adevărul? Şi dacă sunt o simplă existenţă fără suflet, de ce să mă mai doară? E corect?
Nu pot! Nu pot să cred că sunt o insensibilă. Şi, DA, în situaţia asta nu pot este echivalentul lui nu vreau. Nu vreau şi gata...
Nu vreau să cred ceea ce îmi spui. Şi sunt sigură că ştiu mai bine decât oricine ce se întâmplă cu mine, ce lupte se dau în interiorul meu imaterial.
Poate că nu ştiu să arăt. De fapt cu siguranţă nu ştiu să le arăt tuturor cât de mult îi preţuiesc. Şi, deşi fac greşeli, nu le fac din răutate. Nici eu nu îmi dau seama uneori de ceea ce fac sau zic, dar asta nu înseamnă că nu simt nimic.
Nu obişnuiesc să îi îmbrac în cuvinte frumoase pe cei pe care îi iubesc şi nici nu intenţionez să încep să fac asta. Aş vrea să se vadă că îmi pasă, căci, după cum observ nu este evident, dar dacă, pur şi simplu, nu ştiu cum să fac asta vizibil ce alte opţiuni mai am?
Ai putea să încerci să te uiţi în jur, să compari comportamentul meu cu alte persoane cu modul în care mă port cu tine. Să vezi poate cât e de diferit. Mai mult, sincer, nu ştiu ce aş putea să fac...
O sa te las din nou sa strici tot. măcar atît sa fac pentru tine,ca te iubesc mai presus de mine, mai presus de vorbe ,mai presus de toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu