E bine.Dar chiar vreau sa fie bine?

-->

Pai e bine.Lucrurile revin la normal.

Eu ies iar , rad din nou la glume de cacat , incep iar sa ies cu tipi care ma plac dar la care nu voi tine niciodata.Te iubesc chiar daca incerc sa mint pe toata lumea..Dar e bine.Teoretic totul merge bine.

O sa imi dau pierce , mi-am luat pantaloni de piele , mama pleaca pentru o luna din tara si raman cu tata deci e bine.

Nici pe tine nu te-am mai vazut..deci e bine?! Paii...poate.

Dar cum ziceam.. e BINE.

Sa dam vina pe soare ca ne-a luminat prea tare viata. Sa fie din cauza vremii, prea era cald in perioada aia? Sa dam vina pe norii ce-si plangeau dorul deasupra noastra. Sa fie din cauza ca radeai la nesfarsit? Si totusi, sa dam vina pe SCRIEREA noastra, prea intensa, prea devreme…prea… fals totul. Sa fie din cauza nebuniei? A serilor senine, sau poate a diminetilor? Putem da vina pe destin, pe tine, pe mine…pe ea. Pe iubirea pe care nu mi-o purtai, pe orgoliul ce triumfa in mine. Hai sa spunem ca nu e nimeni vinovat, nu soarele ce ne lumina, nu vremea ce ne incalzea, nici norii ce plangeau cu lacrimi de fericire,nu luna indrazneata, nu rasul tau copilaresc si nici scrierea noastra, nu destinul, nu serile senine si nici diminetile pline, nu tu, nu eu, nici ea, …poate nici orgoliul. Doar amintirea…ei. A unei posibile… iubiri.

Dar acum e bine nu? ... Sa zambesc si sa spun ca sunt bine.

Dupa o noapte plina de ganduri in care fusesem pana la capatul lumii, am deschis larg ferestrele si racoare diminetii mi-a patruns in camera, mi-a umezit buzele, mi-a inviorat tamplele. Am respirat adanc sufletul tanar al zorilor si am inteles atunci ca totul e trecator... (in iubire)… ca ma cheama o viata noua…alta viata…un ideal care nu te inseala (ca o SIMPLA pereche de buze).

Atunci am inteles ca nimic nu dureaza in suflet, ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest, ca cele mai sincere declaratii nu dovedesc niciodata nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata cu altul, cu altele, ca in sfarsit totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si increderea adunata in zile de dragoste, in seri petrecute impreuna, au pierit acum ca prin miracol si nu supravietuisera in mine decat un puternic orgoliu si o cumplita furie impotriva mea.

Dar si asta e bine.Chiar daca cateodata imi lipsesti e bine ca intr-o zi totul o sa fie cu adevarat bine.

Cel puţin în lumea asta nu există dragoste pentru mine. Eu am fost creată să reprim tot ce simt, deşi simt înzecit.E lupta cu mine însumi. Lupta inimii cu sângele.

Nu pot să rup tăcerea ce înconjoară ceea ce iubesc.Nu pot să exprim ce simt în destule cuvinte.Azi am început să plâng în staţie. Vântul îmi sufla părul, lumea se filtra prin mine, prin ochii mei slabi, căprui. Şi durerea m-a cuprins, subţire şi rece, iar lacrimi sărate începură a cadea pe obraz.De ce plângeam, numai eu ştiu.

Eu, infinitul…

Dar si asta e bine...plangeam pentru ca e bine.Plangeam pentru ca vroiam sa imi fie din nou rau si tu sa fi singurul care sa poata sa ma ajute..plangeam ca acum e din nou lume in jurul meu..Plangeam ca era intuneric si mie imi e frica de intuneric..pur si simplu plangeam ca acum totul incepe sa fie bine. 

Daar e bine.Hai sa terminam sa ne plangem.

Sunt bine indiferent daca nu ti se pare.SUNT BINE.
Si DA! imi e dor de tot ce insemna rau in viata mea.
Chiar vreau sa fie bine?!