duminică, 23 ianuarie 2011

Prea mult trecut, putin prezent, niciun viitor daca nu voi uita trecutul nostru.

Cei care au cunoscut furtuna se plictisesc de apele linistite.

"Nu poti avea un maine mai bun daca te tot gandesti la ieri." Charles Franklin Kettering

- Eu?! - Un subiect greu chiar si pentru mine uneori!
Uneori mie atat de dor.. sa imi vad de viata mea, sa ma plimb de nebuna pe strazi, daca acela era lucrul care ma facea fericita, sa ma duc intr-un club sa dansez si sa beau pana dimineata si apoi sa ma rog cu laura de taximetristi sa ne duca cat mai aproape de casa, sa stau cu prietenii si sa radem la glume seci, sa n-am bani, dar nu de asta sa depinda fericirea mea. Sa ma prinda zapada in tenesi si ametita de la putin alcool si sa alerg prin zapada, sa nu mai astept tramvaiul si sa ma bat cu bulgari cu Ada in curtea scolii... sa primesc mesaje de la toata lumea si sa nu ma mai deranjeze ca tu nu dai niciun semn.
Mi-e dor de mare! de vara, de soare, pantaloni scurti, terase, plecari  la 5 dimineata spre casa..
Oare inceputul e la fel de greu pentru oricare dintre voi? A fost atat de groaznic si va bantuie la fel ca pe mine?

Doarme intr-un pat mic in care incape si dragostea. El zambeste si o face sa-l iubeasca..si ea chiar il iubea! Intr-o simpla seara ea chiar il iubea..O sera.doar una a avut nevoie sa il iubeasca.
Ea tace! Nu-si doreste decat sa nu se mai termine. Simte, tremura... nu e decat una din noptile ce vor mai fi!
Ce se intampla atunci cand nu sti ce simti, atunci cand ceea ce traiesti nu iti mai trezeste nicio senzatie, cand ti-e sufletul gol, dar mintea plina?
Ce se intampla cand eu sunt aici si tu nu esti cu mine? Ce s-ar intampla daca azi as hotari sa nu te mai iubesc?
Ce e atunci cand ma gandesc la tine inainte sa adorm?
Ce se intampla atunci cand am atatea de spus, dar nu imi gasesc cuvintele potrivite? Par sa fie prizonierele propriei mele guri, par sa fie legate de fundul sufletului si sa nu poata iesi de acolo... si le rog, le implor sa ma ajute sa imi golesc mintea, sa-mi elibereze sufletul.
tu ai ramas asa cum te cunosteam, acelasi zambet frumos, acelasi chip inocent, aceleasi ganduri si atatea amintiri care ne leaga...
Si eu.. cum ramane cu mine? Se afla cumva rezolvarea tuturor problemelor mele intr-un plic? O voi gasi maine in cutia postala? Sau in tine sta rezolvarea a ceea ce caut eu? Ai putea sa ma inunzi cu iubire? Ai putea sa ma simt asa cum spui ca sunt?

SUNT UN GOL PLIN!


O tinea in brate si nu voia sa o lase sa plece. Parea sa o surprinda spusele lui si lacrimile incepeau sa curga... si il privea in ochi si ii spunea ca habar n-are ce simte, ca il iubeste. Si totul a continuat bine, dar... ce avea sa se intample cu ea?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu