Pentru că nu o pot scoate din cap..Dar o voi păstra doar în amintire.Fericirea ce o aşteptam cândva..

Aşteptarea-i o odaie cu pereţii subţiri ca o piele nevăzută de soare prin care poţi să auzi , doar paşii de plecare striviţi de  trenuri.

Aşteptarea e o odaie cu  pereţii vii în care stai în picioarele goale şi le înfăşori la venire…şi apoi iar îţi dezgoleşti picioarele pentru altă plecare.

“Nu vreau să mai vii!”

Strigi din odaie, dar trenul îţi taie cuvântul în două.

Te trezeşti din tăcere ca dintr-o ninsoare şi vezi că nu aştepţi,viaţa ta a devenit însăşi aşteptarea.

Iar daca plângi, nu înseamnă că te doare, îţi plângi doar fericirea pe care nu o vezi..Plângi că eşti orb.

Şi-ai să devi un om plâns ce rade atunci când moare.

Şi eu am fost cândva aşa…

Căutam înlăcrimată fericirea şi am râs când am crezut că am găsit-o.Am râs din toată inima.Am râs..

Şi abea când scapi realizezi că TU eşti fericit! Şi erai cu mult mai fericit înainte!

Viaţa însăşi e fericirea..

Dar recunosc.Îmi lipseşte enorm starea aia..

Să vezi soare chiar şi când plouă..Să te simţi cel mai puternic chiar dacă eşti jos..să te simţi iubit de o NEfiinţă şi să fie tot ce îţi doreşti… Asta este o fericire artificială..asta era fericirea mea..era tot ce îmi doream..era TOTUL.

Dar azi..nu am nevoie de motive să fiu fericită căci ştiu că sunt.Nu am nevoie să simt că zbor căci fericirea e când simţi pământul că îţi arde picioarele..Iar acum ştiu sigur că FERICIREA NU ARE PREŢ şi nimic ce este o iluzie nu se numeşte fericire.

Pot cumpăra neşansa cu un strop de noroc, pot cumpăra o iarnă cu o vară de foc,pot cumpăra un cer cu un loc de pământ şi pot cumpăra tăceri cu un singur cuvânt.

Sunt un om bogat în fericire pe acest pământ..Pe mine şi fericirea mea nu mă cumpăr..

Vând tot pe nimic şi nimicul îl vând,vând zâmbete calde pe lacrimi fierbinţi.

Vând tot.Pentru că pot.Dar de data asta nu vând pentru a-mi cumpăra fericire..

Vând tot căci orcum eu nu voi muri niciodată..voi lipsi pentru o clipă, fiindu-i unui înger risipă de aripi.Eu nu voi pleca niciodată.Voi lipsi o veşnicie fiindu-i unui cuvânt tăcere vie.

Nemurind de prea multă fericire atunci, mă caut neîncetat

Deşi ne-încetat m-am regăsit!