N-am mai scris de ceva timp. Pentru ca nu am avut cuvintele cu mine. Mi le-am lasat pe toate acasa, la mare departare.
Sa fii lucida si sa te indragostesti este sinonim, din punct de vedere al gradului de prostie si fericire, cu a te droga cu heroina de 2 ori pe zi. Mai ales atunci cand esti constienta de cat de mult va iubiti. Mai ales cand il admiri. Cu fiecare lucru pozitiv pe care il adaug CV-ului lui, adaug inca un gram de heroina in doza.
Si mi-e teama ca intr-o zi o sa fac poc. Si atunci fac ce am invatat sa fac cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Nu mai stiu nici eu care e exact ordinea. Si pierd contactul cu el, cu lumea lui si cu lumea noastra.
Am facut „poc”.
Pentru ca imi daunez mie. Eu ma stric pe mine. Nu stric gradina unui vecin, ci stric propria-mi curtea. Distrug toti pomii din curtea mea. Ma desprind din mine si ma vad din exterior: epuizata.
Indurerata. Am gasit exact ce cautam: o drama. Mi-era atat de teama ca nu mai sunt capabila de iubire, incat mi-am dorit sa simt durere din iubire. Si acum, dupa ce m-a epuizat durerea asta, dupa ce a stors din mine fiecare farama de viata... acum sunt singura. Asa cum eram si inainte de tine. Dar atunci eram singura si goala. Acum sunt plina.
Plina cu faramele si amintirea iubirii tale.Caci nu voi uita niciodata..Nu voi putea uita niciodata momentele noastre.
Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme.
Am o pagina goala in fata si as vrea sa arunc cuvinte aleatorii care sa iti spuna ce am in suflet.
Dar cum umplu o pagina goala cu ceea ce simt, daca sufletul meu este complet gol!?...
Am o pagina goala in fata... si un suflet cu mult mai gol!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu