Prea mult trecut, putin prezent, niciun viitor daca nu voi uita trecutul nostru.

Cei care au cunoscut furtuna se plictisesc de apele linistite.

"Nu poti avea un maine mai bun daca te tot gandesti la ieri." Charles Franklin Kettering

- Eu?! - Un subiect greu chiar si pentru mine uneori!

Uneori mie atat de dor.. sa imi vad de viata mea, sa ma plimb de nebuna pe strazi, daca acela era lucrul care ma facea fericita, sa ma duc intr-un club sa dansez si sa beau pana dimineata si apoi sa ma rog cu laura de taximetristi sa ne duca cat mai aproape de casa, sa stau cu prietenii si sa radem la glume seci, sa n-am bani, dar nu de asta sa depinda fericirea mea. Sa ma prinda zapada in tenesi si ametita de la putin alcool si sa alerg prin zapada, sa nu mai astept tramvaiul si sa ma bat cu bulgari cu Ada in curtea scolii... sa primesc mesaje de la toata lumea si sa nu ma mai deranjeze ca tu nu dai niciun semn.

Mi-e dor de mare! de vara, de soare, pantaloni scurti, terase, plecari  la 5 dimineata spre casa..

Oare inceputul e la fel de greu pentru oricare dintre voi? A fost atat de groaznic si va bantuie la fel ca pe mine?

Doarme intr-un pat mic in care incape si dragostea. El zambeste si o face sa-l iubeasca..si ea chiar il iubea! Intr-o simpla seara ea chiar il iubea..O sera.doar una a avut nevoie sa il iubeasca.

Ea tace! Nu-si doreste decat sa nu se mai termine. Simte, tremura... nu e decat una din noptile ce vor mai fi!

Ce se intampla atunci cand nu sti ce simti, atunci cand ceea ce traiesti nu iti mai trezeste nicio senzatie, cand ti-e sufletul gol, dar mintea plina?
Ce se intampla cand eu sunt aici si tu nu esti cu mine? Ce s-ar intampla daca azi as hotari sa nu te mai iubesc?
Ce e atunci cand ma gandesc la tine inainte sa adorm?

Ce se intampla atunci cand am atatea de spus, dar nu imi gasesc cuvintele potrivite? Par sa fie prizonierele propriei mele guri, par sa fie legate de fundul sufletului si sa nu poata iesi de acolo... si le rog, le implor sa ma ajute sa imi golesc mintea, sa-mi elibereze sufletul.

tu ai ramas asa cum te cunosteam, acelasi zambet frumos, acelasi chip inocent, aceleasi ganduri si atatea amintiri care ne leaga...
Si eu.. cum ramane cu mine? Se afla cumva rezolvarea tuturor problemelor mele intr-un plic? O voi gasi maine in cutia postala? Sau in tine sta rezolvarea a ceea ce caut eu? Ai putea sa ma inunzi cu iubire? Ai putea sa ma simt asa cum spui ca sunt?

SUNT UN GOL PLIN!

O tinea in brate si nu voia sa o lase sa plece. Parea sa o surprinda spusele lui si lacrimile incepeau sa curga... si il privea in ochi si ii spunea ca habar n-are ce simte, ca il iubeste. Si totul a continuat bine, dar... ce avea sa se intample cu ea?

Pentru că nu o pot scoate din cap..Dar o voi păstra doar în amintire.Fericirea ce o aşteptam cândva..

Aşteptarea-i o odaie cu pereţii subţiri ca o piele nevăzută de soare prin care poţi să auzi , doar paşii de plecare striviţi de  trenuri.

Aşteptarea e o odaie cu  pereţii vii în care stai în picioarele goale şi le înfăşori la venire…şi apoi iar îţi dezgoleşti picioarele pentru altă plecare.

“Nu vreau să mai vii!”

Strigi din odaie, dar trenul îţi taie cuvântul în două.

Te trezeşti din tăcere ca dintr-o ninsoare şi vezi că nu aştepţi,viaţa ta a devenit însăşi aşteptarea.

Iar daca plângi, nu înseamnă că te doare, îţi plângi doar fericirea pe care nu o vezi..Plângi că eşti orb.

Şi-ai să devi un om plâns ce rade atunci când moare.

Şi eu am fost cândva aşa…

Căutam înlăcrimată fericirea şi am râs când am crezut că am găsit-o.Am râs din toată inima.Am râs..

Şi abea când scapi realizezi că TU eşti fericit! Şi erai cu mult mai fericit înainte!

Viaţa însăşi e fericirea..

Dar recunosc.Îmi lipseşte enorm starea aia..

Să vezi soare chiar şi când plouă..Să te simţi cel mai puternic chiar dacă eşti jos..să te simţi iubit de o NEfiinţă şi să fie tot ce îţi doreşti… Asta este o fericire artificială..asta era fericirea mea..era tot ce îmi doream..era TOTUL.

Dar azi..nu am nevoie de motive să fiu fericită căci ştiu că sunt.Nu am nevoie să simt că zbor căci fericirea e când simţi pământul că îţi arde picioarele..Iar acum ştiu sigur că FERICIREA NU ARE PREŢ şi nimic ce este o iluzie nu se numeşte fericire.

Pot cumpăra neşansa cu un strop de noroc, pot cumpăra o iarnă cu o vară de foc,pot cumpăra un cer cu un loc de pământ şi pot cumpăra tăceri cu un singur cuvânt.

Sunt un om bogat în fericire pe acest pământ..Pe mine şi fericirea mea nu mă cumpăr..

Vând tot pe nimic şi nimicul îl vând,vând zâmbete calde pe lacrimi fierbinţi.

Vând tot.Pentru că pot.Dar de data asta nu vând pentru a-mi cumpăra fericire..

Vând tot căci orcum eu nu voi muri niciodată..voi lipsi pentru o clipă, fiindu-i unui înger risipă de aripi.Eu nu voi pleca niciodată.Voi lipsi o veşnicie fiindu-i unui cuvânt tăcere vie.

Nemurind de prea multă fericire atunci, mă caut neîncetat

Deşi ne-încetat m-am regăsit!

Furtuna in Rai.

N-am mai scris de ceva timp. Pentru ca nu am avut cuvintele cu mine. Mi le-am lasat pe toate acasa, la mare departare.

Sa fii lucida si sa te indragostesti este sinonim, din punct de vedere al gradului de prostie si fericire, cu a te droga cu heroina de 2 ori pe zi. Mai ales atunci cand esti constienta de cat de mult va iubiti. Mai ales cand il admiri. Cu fiecare lucru pozitiv pe care il adaug CV-ului lui, adaug inca un gram de heroina in doza.

Si mi-e teama ca intr-o zi o sa fac poc. Si atunci fac ce am invatat sa fac cel mai bine: fug si uit. Sau uit si fug. Nu mai stiu nici eu care e exact ordinea. Si pierd contactul cu el, cu lumea lui si cu lumea noastra.

Am facut „poc”.

Pentru ca imi daunez mie. Eu ma stric pe mine. Nu stric gradina unui vecin, ci stric propria-mi curtea. Distrug toti pomii din curtea mea. Ma desprind din mine si ma vad din exterior:  epuizata.

Indurerata. Am gasit exact ce cautam: o drama. Mi-era atat de teama ca nu mai sunt capabila de iubire, incat mi-am dorit sa simt durere din iubire. Si acum, dupa ce m-a epuizat durerea asta, dupa ce a stors din mine fiecare farama de viata... acum sunt singura. Asa cum eram si inainte de tine. Dar atunci eram singura si goala. Acum sunt plina.

Plina cu faramele si amintirea iubirii tale.Caci nu voi uita niciodata..Nu voi putea uita niciodata momentele noastre.

Eu am un orgoliu prostesc. Dus la limite extreme.

 Am o pagina goala in fata si as vrea sa arunc cuvinte aleatorii care sa iti spuna ce am in suflet.

Dar cum umplu o pagina goala cu ceea ce simt, daca sufletul meu este complet gol!?...

Am o pagina goala in fata... si un suflet cu mult mai gol!