Hotărârea şi calmul cu care vorbise mă cutremurase: nu mă aşteptam la asta, înseamnă că nu îl mai cunoşteam aproape deloc. Scriu azi în memoria unui criminal care şi-a violat propria fericire dintr-o simplă aiureală.Scriu azi în memoria criminalului din mine.
Credeam că suntem amândoi în acelaşi joc,dar nu e aşa.
O curioasă oboseală: umerii deveniseră grei, insuportabili, nu mă mai ascultau , îmi pierdusem energia, aş fi vrut să strig: "Ce se întâmplă?" Dar în locul cuvintelor am auzit un geamăt uşor şoptit ce venea parcă de la o depărtare imensă. După o secundă, ce a durat o veşnicie, în care toate zgomotele se stinseseră, m-am rezemat de spătarul scaunului şi oarecum am devenit mai sigură căci aproape îmi pierdusem din sobritatea pe care vroiam să o arăt.
Cine ştie din ce motive s-a reactivat tocmai grupul de celule nervose care a păstrat această amintire?
L-am revăzut ca după o absenţă îndelungată: tăcea, nu se mişca, părea înţepenit, era o linişte care mă umilea. Am evitat...Sau am fugit. Dacă aş fi ştiut ce se întâmplă, dacă ar fi fost într-adevăr o simplă oboseală nu mi-ar fi păsat, dar starea îmi dădea un acut sentiment de inferioritate şi vroiam să mă desprind de el sau măcar să îl ascund. Cuvintele însă nu aveau nici un sens, vorbeam pentru a înfrange o curioasă nostalgie apărută din senin. Uman sau inuman? Corect sau incorect? Crimă sau ajutor? Oricum o făcusem acum ceva timp. Atât.Restul sunt doar detalii .
Nu mă poţi opri pentru că eu nu mai am nimic de pierdut.
Vino când vrei tu şi stai oricât îţi place ţie, oricum va fi în van. Oricum totul e mai rece decât iarna de afară.
Doar doi necunoscuţi ce se cunosc foarte bine.
E greu să vrei pace când ai ars şi ucis totul în jur.
Unii nu mă iartă pentru că ar durea prea tare să rămână.Măşti de indiferenţă, refugii în oameni care sunt "acolo". Unii mă vor urî veşnic, alţii m-au certat şi iertat deja. Unii pretind că totul e bine.Nu.De fapt toţi pretindem că totul e bine. Unii mint ca să nu facă rău, unii spun adevărul ca să nu facă rău oricum mai târziu. Unii cred că s-a terminat, alţii ştiu asta. Unora le e dor, alţii nu îndrăznesc să o facă. Unii caută pe cineva care să asculte cum "nu mai pot" alţii tac şi zâmbesc crezând că până nu o spui cu voce tare nu o simţi.
Liniştea e cel mai puternic strigăt.Este mai greu să învingi o pasiune invizibilă decât un conflict vizibil.
Cel mai bine mă pricep să...plec.
Dacă am zis să pleci, rămâi. Dacă aş fi vrut să dispari aş fi şters eu orice urmă a existenţei mele.
Astăzi mi-am dat seama că este în regulă să renunţi. Nu-ţi asuma riscuri. Fără dramă,nu suport victimizarea.Dar motivele mele nu sunt motive, sunt scuze.Tot ceea ce fac e să mă ascund de adevăr...dar adevărul este că sunt speriată că dacă mă las să fac ceea ce simt totul se va prăbuşi peste mine.
Hotărârea şi calmul cu care vorbise mă cutremurase: nu mă aşteptam la asta, înseamnă că nu îl mai cunoşteam aproape deloc.
