Bărbați sau cum vă spuneți voi

Bărbați,
Chiar în acest moment se gândesc la iubita ta alți bărbați și tot atâția o vor alături.
Cum nici ea nu e unică, nici tu nu ești singurul bărbat de pe Pământ. 
Sunt și alții gata să-i ofere flori, să-i dea un sărut dimineața și să îi spună cât de mult o iubește.
Acest lucru este frumos, ba chiar necesar să-l faci pentru iubita ta. Dar totuși să te întrebi dacă tu chiar faci lucrurile astea și dacă le faci cu drag.
Dezamăgirea nu este la fel de grea precum obișnuința.
Bărbații se consideră puternici și bine fac !
Rutina este o prostie într-o relație iar nepăsarea este cel mai bun susținător.
În tot acest timp, ea a uitat cum miros trandafirii ei preferați și cât de nebun era sexul din bucătărie.
Dar dacă tot se consideră bărbat înseamnă că la el stă inițiativa totuși.
Nu poți pune punct dorinței de a evolua doar datorită unui nou nivel în relație. De a demonstra. De a impresiona chiar. 
Și acum și peste 10 ani trebuie să ai același spirit de observație față de o femeie. Să știi că-i plac serile târzii cu plimbări și că preferă apă plată, că merită atenție și că tu, iubitul ei, ești obligat să i-o oferi.
Nu lipsa de dragoste distrug relațiile, ci lipsa dorinței de a face ceva în numele ei. 
În locul vostru pot fi alții : nu mai buni, nu mai frumoși sau mai bogați, ci pur și simplu mai aproape, mai atenți și mai cu atitudine.
Nu uitați că iubitele voastre vă iubesc și ar fi gata să facă orice, închid ochii la multe lucruri, vă ascultă și vă doresc binele.
Dragi bărbați,
Nu vă lăsați Înlocuiți de alți bărbați!

Iarnă

Am realizat că este ceva incredibil de sincer la copaci iarna. Sunt chiar experţi în a renunţa la lucruri.
Şi mă întreb oare nu le este greu singuri în iarnă după ce au renunţat la frunze?

Ce rău au putut face frunzele de renunţă la ele? S-au obişnuit să fie verzi şi nu au realizat că se îngălbenesc defapt.
De ce nu ştiu frunzele să rămână la fel de verzi ca prima dată? 
Pentru că este iarnă şi iarna copacii sunt goi.

Cine a grăbit finalul?

Când te-am privit ultima oară și am văzut în tine tot ceea ce vreau?
Ce văd oare când te privesc?
De ce nu-ți recunosc privirea?
De ce stai în fața mea și  am senzația că tot ceea ce alcătuiește ființa ta  ar putea să aprindă  și în viața mea rămășița inexistentă  a unui sens?
De ce îmi apari ca o mare inaccesibila, mată, dură de necunoscut?
Unde s-au pierdut toate cuvintele tale? Unde a dispărut tot ceea ce NU mi-ai spus vreodată?
De ce vorbele tale tac şi tăcerea ta mă asurzeşte?
Cine pe cine a luat de mână privind cu încredere în viitor şi cine a pornit la drum aşteptând din start sfârşitul?
O fac bucăţi şi a doua zi o voi lipi dacă e nevoie. şi inima şi viaţa.
Unii trăiesc doar conectaţi la iubirea celuilalt..eu la ce să ma conectez?

“Îmi dau seama că trebuie să plec şi e ca şi când mi-aş da seama că trebuie să mor " - Jane Eyre, Charlotte Brontë