Nu îmi păsa dacă ar fi trebuit să plec spre New York ,Tokyo sau chiar Alaska. Plecam şi asta era cel mai important. Era un amestec de fugă şi reuşită, în acelasi timp. Nu toţi avem ocazia să acumulăm experienţe inedite de la o vârstă fragedă.
Nu mi-am imaginat şi nici nu am sperat vreodata să lucrez într-un astfel de mediu.Dar viaţa avea alte planuri pentru următorii trei ani ai vieţii mele. O nouă viaţă mă aştepta într-o cu totul alta lume.
Trecusem cu brio de toate probele. Era ca şi cum mi-aş fi împachetat jumatate de viaţă într-un bagaj şi aş fi plecat la aeroport. Nu pot să descriu în cuvinte cât de greu mi-a fost să-mi risc tot ceea ce aveam şi nu aveam încă. Ştiu doar că deşi îmi simţeam inima sfâşiată, nu puteam să dau înapoi.
Aşadar, iată-mă în uniforma mea impecabilă, descoperind locuri de neimaginat dar şi pierzând lucruri de nerecuperat.
Salariul meu era acum de multe ori mai mare decât cel pe care îl aveam la primul meu job.
Aici am învăţat să lucrez cu o echipă diferită la aproximativ 3 luni. Am învăţat să gestionez cazuri grave, să ies din situaţii catastrofice, să zâmbesc indiferent de situaţie, să dorm fără să-mi fie somn, să mănânc fără să-mi fie foame.
Lapte şi miere ar spune mulţi. Şi aşa a şi fost, până într-o dimineaţă când m-a trezit un gând:” Incotro ? “
Mă agăţam adesea de cuvinte.Acum nu mai am timp.
Oricât de convenabil aş reuşi să-mi organizez concediile, tot aş fii marea absentă de la Crăciun, Revelion, aniversări, nunţi, botezuri şi anunţuri de sarcină.
Dar oare vreau asta?
Ştiu eu oare câtă fericire se găseşte într-un covrig sau m-am pierdut în mâncăruri sofisticate ?
În tot acest timp mi-am luat porţia de umilire, rasism şi discriminare sexuală. Am fost insultată, privită de sus şi subapreciată. Singurul lucru pe care îl puteam face, era să mă retrag dacă nu cu un zâmbet, măcar cu o privire care să ascundă orice gram de furie, revoltă sau dezgust. Nu aveai voie să ripostezi, indiferent de situaţie. Aveai voie să taci. Şi toate astea sub denumirea de " protocol ".
Dar, ce nu te omoara, te face mai puternic.
Am învăţat că profitul companiei este pe primul loc. Şi am învăţat-o pe pielea mea.
Şi aşa am ajuns să mă trezesc că în timp ce mă bucuram de locuri minunate, riscam defapt viitorul meu dar şi tot ceea ce iubeam eu. V-ar plăcea să auziţi că Dubaiul este cel mai sigur loc din lume. Un loc unde nu există prostituţie sau droguri. Eu n-aş fi atât de sigură!
Timpul are grijă de toate. Sunt mândră că am şansa să lucrez pentru corupţii societăţii româneşti, la fel de mult cum voi fi când voi pleca.
Dacă ai vreodată această şansă, profită. Ia tot ce e mai bun din ea şi fugi. Când începe să te consume din interior, e timpul să mergi acasă sau mai departe.
Mâinile murdare sunt semnătura banilor curaţi.
